Hotel Bertram - Agatha Christie

Am citit Hotel Bertram la începutul lui ianuarie, când eram încă ţintuită în casă din cauza varicelei, deci a trecut ceva timp; totuşi, îmi aduc aminte destul de bine de carte, pentru că m-a cam impresionat (asta dacă poţi spune că o carte à la Agatha Christie poate fi impresionantă:)).

Pe coperta cărţii este citat un mic fragment din "Jurnalul secret" al Agathei Christie, în care scrie că "deznodământul (n.r .- romanului) dezvăluie o conspiraţie şi mai ingenioasă decât cea din Murder on the Orient Express", iar lucrul ăsta mi s-a părut destul de greu de crezut, în condiţiile în care "Crima din Orient Express" este, cred, cartea care mi-a plăcut cel mai mult de la Agatha Christie, pentru că a avut un deznodământ..fantastic. Mai mult decât atât, "eroina" cărţii este Miss Marple, care nu mai este de mult tânără; în concluzie, puterea sa de influenţă este aproximativ egală cu zero, ca să nu mai vorbim de faptul că o investigaţie pe cont propriu (care cere multă mişcare) este imposibilă. Comparând-o deci pe bătrâna Miss Marple cu agilul Poirot (cel care a rezolvat cazul din Orient Express), am început cartea cu un oarecare sceptimism, dar mi s-a dovedit că şi în acest caz, aparenţele înşală. Cartea a fost foarte bună, şi perfectă pentru cei care vor o lectură rapidă, dar în acelaşi timp foarte antrenantă.

Hotelul Bertram este, în aparenţă, locul perfect pentru aristocraţia engleză. Cu un aspect care te trimite înapoi în anii '50, servicii ireproşabile, prăjituri cu unt care ţi se topesc în gură, brioşe (ultimele brioşe adevărate!!), şi prăjituri senzaţionale cu seminţe, hotelul este destinaţia perfectă în special pentru cei care nu mai sunt..chiar tineri. Printre numeroşii clienţi ai localului se numără şi Miss Marple, ajunsă aici din curiozitate, pentru că i se pare că atmosfera este prea..perfectă. Se pare că acelaşi lucru îi iese în evidenţă şi inspectorului Davy, care se ocupă cu investigarea unor jafuri de zile mari, ale căror principali suspecţi sunt persoane respectabile care au fost cazate la faimosul hotel. 

Bineînţeles, odată ce începe să sape, inspectorul găseşte multe informaţii interesante, care trebuie puse cap la cap; iar în acelaşi timp, Miss Marple învârte ceva, încercând să descopere mai multe despre hotel şi despre ce ar putea să se ascundă în spatele..cortinei. Însă atunci când un arhiepiscop amnezic, cazat la Bertram, dispare, fiind în acelaşi timp suspect pentru un jaf dintr-un tren, şi portarul, care se pare că are un secret, moare, este clar că cineva trebuie să intervină...

Deja am spus prea multe :) Vă las pe voi să citiţi şi să aflaţi restul poveştii!

Foto de aici.

Misterioasa afacere de la Styles - Agatha Christie

Aveam eu o impresie că acest roman a reprezentat prima apariţie a lui Poirot, şi, cu puţin ajutor de la Google şi Wikipedia, mi s-au confirmat bănuielile. Se pare că Hercule Poirot, detectivul belgian, apare pentru prima oară în 1920, în Misterioasa afacere de la Styles, unde face cunoştinţă şi cu Arthur Hastings, cel din a cărui perspectivă este povestită atât întâmplarea asta, cât şi o mare parte din cele ce vor urma.

Mie una întotdeauna mi-au plăcut cărţile lui Christie, pentru că sunt scurte, la obiect, fără descrieri inutile şi sentimentalisme care nu-şi au locul în poveştile de genul ăsta, şi te ţin în suspans până la sfârşit. Cu toate astea, romanul aici de faţă nu m-a impresionat atât de tare precum m-am aşteptat, pentru că a fost oarecum o poveste tipică scriitorilor mediocri de romane poliţiste, şi vreau să cred că lucrul ăsta e datorat faptului că a fost primul roman poliţist al Agathei, deci era new in business şi poate că se lăsase prea mult influenţată de ceilalţi scriitori, uitând să-şi lase propria imaginaţie să iasă la suprafaţă. Nu ştiu, asta este teoria mea, asta este ce îmi place şi ce vreau să cred..

Povestea este destul de comună. O tanti bogată, pe la 60 de ani (parcă? nu mai ştiu, am citit cartea acum o lună şi am uitat detaliul ăsta), recăsătorită cu un bărbat mult mai tânăr şi foaaartee bărbos care, în opinia celorlalţi, este interesat numai de averea acesteia, moare frumuşel într-o noapte, otrăvită. Cei doi fii ai ei, dintre care unul cu o funcţie importantă în politică, încearcă să muşamalizeze întâmplarea, şi îi cer ajutorul lui Poirot, care acceptă şi începe să sape după indicii care să-l ajute să rezolve misterul...

De recomandat..recomand. Chiar dacă nu mi-a plăcut aşa de mult ca celelalte, este totuşi mai bună decât multe alte cărţi pe care le-am citit. În plus, ce am spus mai sus este doar teoria mea. Sigur există persoane care au alte păreri (mai bune) despre carte, sau poate că pur şi simplu nu am apreciat eu cartea aşa cum trebuia..:)

Imagine luată de aici.

Semnul celor patru - Sir Arthur Conan Doyle

N-am mai scris de atâta vreme despre o carte, din motive mai mult sau mai puţin obiective, şi adaug, spre apărarea mea, că am citit romanul ăsta acum vreo lună, deci nu mai ştiu exact detaliile cărţii, cu toate că, odată ce o să încep să povestesc, o să-mi aduc aminte :).
Semnul celor patru este unul din romanele consacrate care îl au ca personaj principal pe detectivul englez Sherlock Holmes, ajutat de bunul său prieten, doctorul Watson. Mary Morstan, o tânără foarte drăguţă (după cum o descrie Watson) apelează la Holmes, pentru că are nevoie de cineva care să elucideze misterul morţii tatălui său. Aflând din ce în ce mai multe lucruri, cei doi prieteni realizează că, pentru rezolvarea misterului trebuie să facă o incursiune în trecut, atunci când patru prizonieri au făcut un pact..
Tot aici, la începutul cărţii, ni se face cunoştinţă cu obiceiul deranjant şi îngrijorător (pentru Watson) al lui Holmes de a se droga cu cocaină în zilele plictisitoare.:)
Concluzie..Recomand:)

Trenul de Paddington - Agatha Christie

Atunci când mă super-plictisesc şi am nevoie de ceva revigorant, întotdeauna apelez la unul dintre romanele Agathei Christie, care mă binedispun mereu şi parcă mă mai trezesc un pic la viaţă. Asta s-a întâmplat şi atunci când am citit "Trenul de Paddington" (acum vreo lună, dar abia acum i-a venit rândul la recenzie :-"). Ca de fiecare dată, este o poveste foarte interesantă, iar de data asta detectivul nu mai este Poirot, cu care mă obişnuisem şi de care a început să-mi placă foarte mult (contrar opiniei scriitoarei, care, din câte am citit, ajunsese să nu-l mai sufere), ci este bătrâna Miss Marple, cu o minte la fel de ascuţită, în ciuda vârstei înaintate. Apare aici şi un ajutor pentru Miss Marple, o tânără pe nume Lucy Eyelesbarrow, care, din păcate pentru cititori, apare doar în acest caz.
O doamnă în vârstă face o călătorie cu trenul, şi, în câteva secunde, în timp ce un alt tren trece pe lângă trenul în care se află ea, devine martoră la o crimă. Mai exact, remarcă un bărbat care strânge de gât o femeie, dar nu apucă să-i vadă trăsăturile foarte clar. Mai mult decât atât, în trenul respectiv nu se găseşte niciun cadavru, cu atât mai puţin un om suspect, iar astfel, declaraţia bătrânei nu este luată în serios de către poliţiştii. Buna sa prietenă, însă, miss Marple, este interesată de caz, şi dornică să afle adevărul. Cu toate că face câteva investigaţii pe cont propriu, ce includ reconstituirea călătoriei cu trenul şi multe alte raţionamente bine gândite, şi ce ajung să se învârtă în jurul unei moşii din apropierea căii ferate, ajunge la concluzia că are nevoie de un ajutor mai.. "sprinten", în formă fizică bună, care să poată aduna indicii, pe care, mai apoi, să i le raporteze. Găseşte acest ajutor în persoana tinerei Lucy, după cum v-am mai spus, o fată care, în ciuda inteligenţei sale, a devenit o menajeră de lux, dispusă însă să-şi sacrifice timpul pentru a o ajuta pe bătrâna Jane Marple, datorită firii sale aventuriere şi interesate de firea umană.
Mai multe vă las pe voi să aflaţi, citind cartea, pe care o recomand tuturor :)

Sursă foto

Un studiu în roşu - Sir Arthur Conan Doyle

Acum ceva timp am primit o carte de la Adevărul, datorită unui concurs organizat de Oana, sponsorizat de Noaptea Bibliotecilor, care a avut loc la începutul lunii octombrie. Am promis de mult că o să fac o recenzie a cărţii, dar, cum timpul a devenit un mare duşman al meu, n-am prea avut ocazia.
Cartea pe care am primit-o arată exact ca poza de mai jos, şi cuprinde două părţi: un roman şi o serie de povestiri. Romanul este cel din titlu, "Un studiu în roşu", iar povestirile făceau parte din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes", pe care îl mai citisem odată, tot de la Adevărul, numai că sub alt aspect (cartea verde cu Aventurile şi Memoriile lui Sherlock Holmes).

Romanul a fost unul foarte plăcut, exact cum mă aşteptam, iar povestea din spatele crimei nu mi-aş fi putut-o imagina niciodată:) Să vă explic totuşi un pic mai pe larg.
Watson, un doctor venit din Afghanistan, face cunoştinţă cu Sherlock Holmes, în contextul în care avea nevoie de un partener de locuinţă pentru a plăti mai puţină chirie. Detectivul îi face o foarte puternică impresie încă din primele momente, atunci când acesta reuşeşte să-i intuiască tot trecutul. Cei doi devin însă prieteni, iar Holmes îi dezvăluie lui Watson că este un detectiv particular (care are DOAR CA HOBBY-URI realizarea de experimente chimice şi cântatul la vioară).
Într-o dimineaţă, cei doi află despre o crimă ce s-a produs la periferia Londrei, iar Holmes este rugat de către inspectorii repartizaţi cazului să arunce o privire la cazul respectiv şi să-şi dea cu părerea. Un om fusese ucis într-o casă părăsită de la marginea unui sat, iar pe perete fusese scris cu sânge cuvântul "Rache", care înseamnă în germană "răzbunare". Bineînţeles că, în ciuda sfaturilor lui Holmes, inspectorii o iau pe urmele greşite, iar detectivul trebuie să-şi demonstreze punctul de vedere şi să aducă argumente. Apar şi răsturnări de situaţie, precum şi incursiuni în trecut, iar Holmes reuşeşte să ducă la capăt cu multă graţie acest caz aparent foarte complicat.
Romanul face parte din categoria "de recomandat şi altora" :). Şi să nu uit, încă odată, mulţumesc Oana! :*

Sursa foto

Maigret şi femeia nebună - Georges Simenon

Asta a fost a doua mea experienţă cu Simenon, iar părerea mea despre el ca fiind un scriitor relativ normal, neieşit din comun, de romane poliţiste, a rămas aceeaşi.
De data asta, romanul în cauză a fost "Maigret şi femeia nebună", un roman foarte scurt, care mi s-a părut foarte previzibil, pentru că, în afară de persoana omorâtă, au existat numai 3 persoane care au fost considerate suspecte, iar asta mi se pare...lipsă de imaginaţie din partea autorului.
Intriga este totuşi una foarte interesantă. O bătrânică obişnuită vine la poliţie şi cere insistent să vorbească cu inspectorul Maigret, pentru că a remarcat că, de ceva timp, i se mişcă singure lucruri de prin casă: vaza de pe partea dreaptă a mesei o găseşte pe partea stângă, şi tot aşa. Maigret, crezând că bătrâna este un pic (mai mult) paranoică, nu tinde s-o ia în seamă, dar la scurt timp, aceasta este ucisă în apartamentul ei. Inspectorul, plin de remuşcări, ia cazul în propriile mâini, şi ajunge destul de repede la un rezultat.
Pe o scara de la 1 la 5, i-aş da probabil un 3. Este o carte bunicică, eventual de recomandat, dar în niciun caz nu se compară cu "marii" literaturii poliţiste: Agatha Christie, Arthur Conan Doyle, Stieg Larsson etc. :)

Sursă foto

Bărbaţi care urăsc femeile - Stieg Larsson

Asta e una din cărţile pe care, la început, n-ai nicio tragere de inimă să le citeşti, vezi apoi zeci de review-uri care te conving, până la urmă, să o faci, iar după ce ai terminat-o, te gândeşti cât de fraier ai fost că ai amânat atâta şi ai fost gata să treci pe lângă o super-carte.
Mi s-a întâmplat şi mie de atâtea ori să fac aşa, iar asta a fost una din dăţile alea. Cartea este foarte groasă, destul de scumpă pentru bugetul meu (care, practic, este 0), dar recent, după ce am citit câteva recenzii mai elaborate, am dat fuguţa la bibliotecă şi am ţinut cartea în mână la scurt timp după asta.
Nici nu ştiu cu ce să încep, pentru că sunt atât de multe idei, atât de multe de spus, încât mi-este greu să le scriu pe toate şi mi-e frică să nu dau şi vreun spoiler, ceva.
Cartea nu începe în forţă, that's for sure. Dacă n-aş fi citit atâtea păreri bune despre ea, m-aş fi oprit după primele 100 de pagini, pentru că mi-aş fi zis că nu are ce să fie prea interesant. Povestea începe cu Mikael Blomkvist, un jurnalist acţionar la revista Millennium, care este acuzat că ar fi adus acuzaţii grave unui mare om de afaceri, fără dovezi în spate. Dup-aia începe o incursiune în trecut, şi se povestesc anumite amănunte despre afacerea mare a lui Wennerstrom (omul de afaceri), şi cum spală el banii. În acelaşi timp, în acelaşi oraş, apare în peisaj şi Lisbeth Salander, o tipă de 24 de ani, rockeriţă, slabă-anorexică, care nu vorbeşte cu nimeni în afară de absolutul strict necesar, dar care are un mare atuu: află informaţii preţioase într-un timp record (mai târziu se află că este o hackeriţă pricepută). Pentru acest atuu este angajată ca şi colaborator la firma Milton Security, care se ocupă cu rezolvarea problemelor de siguranţă ale oamenilor. Are însă şi ea probleme, cu tutorele ei, persoana care se ocupă de administrarea banilor ei şi care îi urmăreşte îndeaproape atitudinea.
Într-un orăşel din Suedia, coexistă şi bătrânul Henrik Vanger, fost magnat al întreprinderilor Vanger, acum bătrân şi aproape de moarte. Acesta, după ce îi verifică referinţele lui Blomkvist, prin firma la care lucrează Lisbeth, îl cheamă pe acesta şi îl roagă să scrie biografia familiei sale, ca pretext pentru a săpa în trecut, în urmă cu 36 de ani, când nepoata sa, Harriet, a fost dată dispărută, iar suspecţii pentru presupusul asasinat sunt membrii familiei, dintre care unii mai trăiesc şi astăzi. Jurnalistul acceptă provocarea, dar nu îşi pune deloc speranţe în rezolvarea misterului, iar la un moment dat situaţia chiar pare că stagnează grav, cel puţin până când descoperă un nou indiciu.. [Aici începe partea interesantă.] Cu tot mai multă pasiune, Mikael începe să adune mai multe informaţii, dar descoperă că are nevoie de un asistent, aşa că Lisbeth o să apară, în scurt timp, în acelaşi peisaj cu Blomkvist. Împreună, cei doi ajung la concluzii nebănuite, au parte de întâmplări neobişnuite şi periculoase, iar rezultatul...este unul cutremurător.

Ultimele două-trei sute de pagini sunt de-a dreptul fascinante, te ţin noaptea treaz, făcându-te să te întrebi oare ce o să se întâmple, şi te macină până când nu mai rezişti, şi, în miez de noapte, la lumina veiozei, te apuci să continui lectura, într-un ritm foarte alert, savurând fiecare clipă.. Este un thriller poliţist pe care îl consider cartea anului, şi abia aştept să citesc şi următoarele două cărţi din trilogie, să văd şi ecranizarea romanului ("The Girl with the Dragon Tattoo"), şi să revin cu recenzii :). O recomand tuturor, e super-super-super-super!!!!

După înmormântare - Agatha Christie

Am dat de cartea asta într-un raft prăfuit de la Iorga (Biblioteca din Ploieşti), sub numele de "După funeralii", într-o ediţie antică, bineînţeles, şi am fost foarte curioasă (cum sunt eu de obicei..:))).. La câte cărţi de Agatha Christie am citit, deja nici nu mai ştiu cum să fac o recenzie astfel încât să demonstrez că mi-a plăcut cartea, fără să repet, involuntar, ce am scris în celelalte postări.

Aş putea totuşi, cred eu, să fac un scurt rezumat. Un om bătrân, dar relativ bogat, moare într-un mod subit, iar membrii familiei, care nu se mai văzuseră de un car de ani şi o căruţă de zile, se adună la înmormântare. Aici, sora decedatului, Cora, o femeie naivă, şi care spune lucrurilor pe nume, fără să se gândească mai întâi la urmări, lasă să-i scape bănuiala evidentă că fratele său a fost omorât. Lumea o priveşte indignată, însă atunci când, a doua zi, femeia este descoperită moartă in casa sa, teroarea începe să se infiltreze printre membrii familiei, care au, fiecare în parte, bănuielile lor despre cineva anume. Avocatul familiei, speriat de această întâmplare, apelează la Hercule Poirot, care, prin inteligenţa sa, dă o nouă lumină cazului.. :)

Nu am de gând să dau mai multe detalii, spoilere, etc.; vreau să vă fac curioşi şi să citiţi cartea, pentru că este foarte frumoasă. Acum se găseşte şi în format nou, publicat de editura Rao, şi este foarte uşoară şi practică, de cărat pe oriunde:)

Moarte în nori - Agatha Christie

Am revenit la Agatha Christie după ce am citit romanele alea uşoare, pentru că aveam nevoie cu adevărat de ceva acţiune. Şi am primit, după cum am sperat.
Intriga are în centru o doamnă foarte bogată, care este ucisă cu o săgeată otrăvită, într-un avion din Franţa spre Londra. Poirot, care se afla în respectivul avion, este foarte interesat de cazul femeii, şi se simte şi oarecum vinovat, fiindcă a dormit tot timpul zborului, din cauza răului de înălţime, aşa că începe o investigaţie în propriul său stil. Rezolvarea misterului însă se dovedeşte a fi mai grea decât s-a aşteptat, pentru că niciun pasager nu a avut atât un mijloc de a trece pe lângă femeie în timpul zborului, cât şi un motiv pentru crimă. Sau cel puţin aşa pare...

O recomand cu căldură tuturor, şi garantez că n-o s-o lăsaţi din mână odată ce aţi început-o!

De ce vreau să citesc o carte cu Sherlock Holmes

M-am apucat să scriu despre asta pentru că vreau să am mai multe şanse să câştig o carte la concursul pe care l-a organizat Oana, în parteneriat cu Adevărul şi Noaptea Bibliotecilor, un eveniment care se va desfăşura la Bucureşti în prima noapte de octombrie (totuşi citiţi detaliile la ea pe blog), şi ca să existe o probabilitate mai mare de câştig, trebuie să scriu despre Sherlock Holmes câteva cuvinte, ceea ce o să fac în rândurile următoare.

Prima şi prima mea experienţă cu Sherlock Holmes a fost la televizor. Când eram mai mică, stăteam la televizor non-stop şi butonam telecomanda întruna, aşa că nu de puţine ori am avut ocazia să văd ecranizări ale romanelor cu binecunoscutul detectiv, şi îmi plăceau aşa de mult, încât stăteam ŞI MAI lipită de televizor :)). (Şi acum mi-amintesc ca şi cum ar fi fost ieri filmul cu câinele din Baskerville, atât mi-a plăcut de mult. Ştiu cum arată personajele, decorul, cum arată câinele ăla cu ochii roşii, cine era criminalul, care îi era motivul, tot, tot:x).

În fine, am crescut, şi am început să-mi arăt tot mai mult pasiunea pentru romanele poliţiste. Am început cu Agatha Christie, ce-i drept, dar anul trecut, caravana Adevărul a poposit şi prin Ploieşti, şi atunci am reuşit să-mi iau "Aventurile lui Sherlock Holmes" şi "Memoriile lui Sherlock Holmes", în format 2 în 1, cu povestiri (mai lungi sau mai scurte) despre cazurile detectivului şi ale bunului său prieten, dr. Watson, pentru al cărui nume am o slăbiciune în mod special:)). Nici nu mai e nevoie, cred, să spun, cât de mult mi-au plăcut, cum am devorat cartea în câteva zile, cum le-am dat dreptate tuturor care îmi spuseseră în trecut cât de bună e seria Holmes a lui Arthur Conan Doyle, sau cât am rămas uimită de inteligenţa, intuiţia de care dă dovadă.

După ce am citit cartea, m-am uitat şi la filmul nou apărut cu el (de acum vreun an sau doi), şi mi-a plăcut la fel de mult. Mai mult, m-am interesat şi de alte cărţi din serie, traduse în română, pentru că citesc mai degrabă în limba mea decât în engleză (nu pentru că n-aş şti engleză, desigur), şi am găsit 4 romane, la Adevărul, dintr-o colecţie mai veche, cartonată cu coperte roşii, dar costau destul de mult, şi mai aveam şi alte cărţi care aşteptau la rând, aşa că am lăsat-o baltă. De-asta sper ca romanele pe care o să le ofere Oana să fie astea roşii, şi sper, bineînţeles, să şi câştig unul:).

So, wish me luck!

Sursă poză

LATER EDIT: Tocmai mi-am amintit, (re)citind postarea şi ajungând la rândul unde am scris despre slăbiciunea despre dr. Watson, că îmi place de el şi că are un nume familiar mie pentru că, atunci când eram eu mică-micuţă-micuţică mă uitam la nişte desene animate (sau citeam benzi desenate, nu mai ştiu) cu personajele Looney Tunes, când porcuşorul ăla şi nu mai ştiu cine (parcă raţa aia neagră:))) făceau pe Holmes şi Watson :x (precious memories coming back:d)

Păcate în Paradisul Albastru - C. J. Box

(a treia carte din Colecţia de Romane vol.8)
Am citit acum destul de mult timp cartea, review-ul este puţin întârziat, ca de altfel şi celelalte, deci informaţia nu este proaspătă în mintea mea, aşa că o să fac un scurt rezumat, fără detalii.
Romanul prezintă aventurile a doi frăţiori dintr-un orăşel mic care sunt, din pură întâmplare şi pur ghinion, martori la o crimă. Ucigaşii află că secretul lor nu este în siguranţă şi încep să-i caute pentru a scăpa de problemele pe care cei mici ar putea să le aducă. Copiii se ascund cum pot, dar făptaşii se dovedesc a fi nişte oameni importanţi din oraş, care au acces la multe resurse, lucru care le uşurează semnificativ căutarea...
Părerea mea e că romanul este destul de sec, adică acţiunea e un pic cam banală, cam seacă, cam previzibilă, şi, ce m-a întristat cel mai mult a fost faptul că la sfârşit, pe lângă oamenii răi, mor şi multe personaje pozitive, şi ăsta deja nu mai e happy end, deci deja nu prea-mi mai place:)).
Oricum, o recomand, dacă vrei să citeşti ceva care să-ţi ocupe doar o dup-amiază, pentru că nu este foarte mare şi nu trebuie nici să-ţi baţi capul prea mult cu ea.

Sursă poză

Falsă impresie - Jeffrey Archer

(prima carte din Colecţia de romane vol.8 - Reader's Digest)

Fiindcă am fost încântată de volumul 7 din Colecţia de Romane, mi-am cumpărat, din acelaşi loc, la acelaşi preţ, şi volumul 8, considerând că ar fi o investiţie bună. Trebuie să recunosc însă că mini-romanele nu au mai fost la fel de frumoase (au fost mai mult cu sentimentalisme şi non-acţiune), şi m-am hotărât ca, atunci când o să termin cartea, să mă apuc de romane adevărate.
Cu toate astea, primul mini-roman, Falsă impresie, mi s-a părut un roman bun, iar de autor auzisem de mai demult ca fiind unul foarte bun, aşa că am fost foarte curioasă să citesc cartea, şi pot să spun că mi-a plăcut.
Autorul plasează acţiunea undeva prin septembrie 2001, atunci când se prăbuşesc Turnurile Gemene din New York. O tânără consultantă în artă, româncă stabilită în SUA, scapă de sub dărâmături ca prin urechile acului, iar de aici ea porneşte într-o călătorie foarte periculoasă, pentru a-şi face dreptate. Nu pot să dau prea multe detalii, pentru că sunt foarte multe fire încurcate, asta fiind un roman cu spioni, FBI, agenţi dubli, şi tot aşa.
Ce mi-a plăcut la cartea asta a fost faptul că România a jucat un rol foarte important. Personajul principal, şi încă alte 5 personaje care apar în carte sunt români, iar la un moment dat, acţiunea îşi mută locul în Bucureştiul murdar, scăpat de comunism, încă în stare de refacere. Asta mi-a demonstrat că noi nu suntem doar un punctuleţ mic pe harta Europei, ci suntem o ţară adevărată, despre care scriu şi străinii ce nu au nicio legătură cu România.

În concluzie, vă recomand cartea, pentru că are un ritm alert, şi dacă timpul vă permite, n-o veţi mai lăsa din mână până nu ajungeţi la ultima pagină. :)

Sursa poza

Tragedie în trei acte - Agatha Christie

Mă simt destul de mândră să afirm că asta a fost singura carte polițistă de până acum în care mi-am dat seama de criminal încă de dinainte să se precipite evenimentele, dar asta în niciun caz din cauză că Agatha Christie n-a pus destul mister în roman încât să ne țină în suspans. De fapt, să spun drept, am avut doar bănuiala, care s-a cam pierdut pe parcurs, dar atunci când a început Poirot discursul s-au pus toate cap la cap, și am avut marea uimire de a constata că avusesem dreptatee...:)
Ca să înțelegeți puțin despre ce vorbesc, o să vă povestesc începutul. Un reverend bătrânel și drăguț este otrăvit cu nicotină pusă într-o băutură la o petrecere dată de un important actor, Sir Charles Cartwright. La început, dovezile neexistența dovezilor si faptul că nimeni nu ar fi avut motive să ucidă bătrânul determină oamenii să creadă că a fost vorba de o sinucidere. Însă atunci când, o săptămână mai târziu, un doctor moare în același fel, în același decor, lumea începe să-și pună întrebări. Sir Charles începe pe cont propriu o anchetă, la care ajută, mai spre sfârșit, și Poirot. Acesta din urmă reușește să elucideze misterul asasinului, cât și motivele crimelor, care se dovedesc a fi cel puțin neobișnuite.
Dacă vreți să aflați mai multe, citiți cartea, pe care v-o recomand cu mare plăcere!

Sursă poză

La ordin - Dick Francis

(prima carte din Colecţia de Romane vol. 7 - Reader's Digest)

Având în vedere că nu mai citisem de ceva timp un roman poliţist, m-a încântat ideea de a citi cartea aceasta, şi nu pot să spun că m-a dezamăgit, dar nici că a fost o lectură extraordinară. A fost o carte cu situaţii tipice aventurilor cu detectivi: crima, apoi detectivul care intră pe fir şi se dovedeşte a fi mai competent decât poliţia, atentivele de asasinat la adresa familiei acestuia, şi, nu în cele din urmă, dibuirea misterului şi prinderea asasinului.
Dar propun totuşi să începem cu începutul.
Sid Halley, un fost jocheu, nevoit să se retragă cu ani în urmă din cauza unui accident care l-a lăsat fără o mână, are ocazia de a se afla la o cursă de cai undeva prin Anglia. Acolo se întâmplă nişte evenimente neobişnuite: un cal şi jocheul lui mor în ziua cursei, iar antrenorul acestora, principalul suspect, este găsit mort câteva zile mai târziu, din cauza unei presupuse sinucideri. Acesta este momentul în care Halley se vede nevoit să intre pe fir, într-o investigaţie proprie, şi descoperă, încetul cu încetul, secrete şi intrigi care îl pun în pericol, atât pe el, cât şi pe cei dragi lui.
Ce se întâmplă vă las pe voi să descoperiţi, lucru care se va întâmpla doar dacă citiţi restul povestirii!

Sursă poză

Plăcinta e dulce la sfârşit - Alan Bradley [carte de la Bookfest:d]

M-am desfătat zilele astea cu primul roman al canadianului Alan Bradley, care a făcut o treabă foarte bună. Personajul principal este Flavia de Luce, o fetiţă de 11 ani, a cărei mare pasiune este chimia şi prepararea otrăvurilor, testate pe surorile mai mari şi răutăcioase. Pe lângă asta, este o fată foarte ageră si intuieşte foarte repede lucruri pe care ceilalţi nu le-ar putea vedea niciodată. Aşa cum au spus şi criticii cărţii, Flavia de Luce este un amestec de Sherlock Holmes, care contribuie cu abilităţile deductive, Marie Curie, care aduce chimia, şi Dr. Jekyll, acesta din urmă venind cu zelul.

Acţiunea propriu-zisă se întâmplă în Anglia, în vara lui 1950, în jurul conacului Buckshaw al familiei De Luce. Într-o seară, Flavia aude o ceartă între tatăl ei şi un bărbat roşcat, iar acesta din urmă este descoperit câteva ore mai târziu de către Flavia, în parcela cu castraveţi, chiar înainte de ultima suflare. Deşi conştientă de gravitatea faptului, fetiţa este foarte entuziasmată pentru că are de-a face cu un lucru neobişnuit, şi începe să investigheze pe cont propriu moartea bărbatului. Între timp, tatăl Flaviei este arestat ca principal suspect, iar acest lucru o motivează pe micuţa detectiv să sape adânc în trecutul tatălui său. Descoperă astfel o mulţime de secrete îngropate de vreme, care nu au ieşit niciodată la iveală, şi care se învârt în jurul unor timbre unicate. Bineînţeles, se schimbă roata şi pentru Flavia, care nu poate să fie întotdeauna pregătită pentru orice..

Chiar vă recomand cartea, cu siguranţa că vă va plăcea!


P.S. Asta a fost postarea cu nr. 50! E bine, având în vedere că am stat pe tuşă o juma' de an..

Predicatorul - Camilla Läckberg

Hmm..nu pot să spun nici că am adorat cartea asta, nici că nu mi-a plăcut, pentru că aş minţi în ambele cazuri. Cred că aş putea spune că este o carte bună, însă nu chiar pe gustul meu.
În orice caz, nu se compară cu Prinţesa gheţurilor, lucru care mi-a tăiat un pic din avântul de a continua cu seria asta.
Cartea este un pic cam... sadică. Poliţia din Fjallbacka se confruntă acum cu o crimă recentă, care este cel puţin neobişnuită. O tânără nemţoaică este găsită moartă într-o prăpastie, fără haine pe ea, şi având numeroase răni pe corp. Sub cadavrul ei, poliţiştii descoperă cu stupoare scheletele altor două tinere, care dispăruseră la sfârşitul anilor '70. Sarcina de a găsi criminalul (sau criminalii) îi revine comisarului Patrik Hedstrom, care între timp s-a căsătorit cu Erica, şi aşteaptă să devină tată. Erica joacă, în acest roman, rolul femeii casnice, luând parte la anchetă doar prin colectarea unor informaţii despre fetele dispărute în 1979, însă are şi ea parte de neplăceri acasă, fiind gravidă...[iar acesta este singurul lucru care înveseleşte un pic povestea].
Hedstrom si subalternii încep să sape în trecut, şi dau de fel de fel de intrigi, secrete, care cuprind fanatici religioşi, gelozii din dragoste, vindecări false, şi multe altele. După un timp, mai dispare o fată, iar poliţiştii devin din ce în ce mai disperaţi şi ingrijoraţi în legătură cu posibilul ucigaş (şi violator, ca un bonus) în serie, care ameninţă liniştea (şi economia provenită din turism) micului orăşel de pe Coasta de Vest a Suediei.
Ca o Nota Bene! pentru cei slabi de inimă, vreau să vă spun că la fiecare început de capitol, sunt prezentate, în câte o pagină sau două, gândurile fetelor torturate (cele din 1979, şi apoi cele din prezent), şi, vă spun eu, provoacă fiori (de spaima, biensûr)!

Concluzia: dacă sunteţi pasionaţi de tipul ăsta de romane, pot să spun că este unul foarte bun. În schimb, dacă nu aveţi plăcerea de a citi despre sadism..hmm.. mai bine căutaţi o Agatha Christie! :)

Printesa gheturilor - Camilla Läckberg

Dupa vreo doua saptamani in care m-am tinut mai mult de alt gen de chestii pe blog deoarece am luat o pauza cu cititul, am primit un colet cu doua carti, dintre care am citit deocamdata una. Recunosc, am impresia ca mi-am cam pierdut din dexteritate, pentru ca mi-a luat mai mult de o saptamana ca sa termin cartea, dar am avut (si inca am) foarte multe pe cap, pentru ca sunt a opta, si tre' sa dau examene, sunt agitata, cu nervii la pamant, si tot kitul.
Inainte sa comand cartea, am citit pe bloguri impresii despre ea (ceea ce fac foarte des), care au fost in general placute. Am gasit insa, la un moment dat, pe un blog, un tip care avea o parere foaaarte proasta despre roman, si m-am cam dezumflat. Cu toate acestea, mi-a placut cartea foarte mult, tot timpul au aparut intorsaturi de situatie, si nu mi-am dat seama de criminal pana nu a legat detectivul toate informatiile cap la cap [ma rog, m-am prins eu la un moment dat de niste detalii minore, care mi-au fost confirmate mai tarziu].

Nu stiu daca mai are rost sa descriu intriga romanului, pentru ca apare oricum pe fiecare site al librariilor online, dar o sa zic ceva pe scurt, ca sa nu dezamagesc cititorii mei fideli [care lipsesc cel mai probabil cu desavarsire:))].
Dupa ce parintii ei mor intr-un accident, Erica Falck, o scriitoare, vine in oraselul ei natal, Fjallbacka, o localitate la malul marii, cu specific pescaresc, ca sa isi faca ordine in ganduri, si in casa natala. Nu trece mult timp pana cand apare o crima cu totul si cu totul senzationala: fosta prietena din copilarie a Ericai, Alexandra, este gasita moarta in cada, si inghetata (asta fiind in toiul iernii), lucru din care este inspirat si titlul.
Nici nu stiu ce sa spun mai departe, ca sa nu dezvalui mai multe. Viata de zi cu zi este alternata cu neobisnuitul. Apar in peisaj foarte multe personaje din trecutul Alexandrei, care aveau fel de fel de legaturi ascunse cu aceasta, iar la cererea parintilor decedatei, Erica incepe sa scrie o carte despre viata prietenei ei, obligandu-se astfel sa afle secretele fetei. Bineinteles, apare si un detectiv, Patrik Hedstrom, un bun prieten din copilarie al Ericai, iar intre cei doi se leaga o relatie...

Nu cred ca mai este nevoie sa-mi spun replica de sfarsit, si anume ca recomand cartea tuturor, pentru ca se subintelege :).
Am inceput acum sa citesc "Predicatorul", urmatoarea carte din serie [da, my bad, am uitat sa spun ca "Printesa gheturilor" este prima carte din seria de romane politiste "Fjallbacka"], si sper sa o citesc cat mai repede, si sa fie la fel de interesanta ca prima!

O supradoza de moarte - Agatha Christie

Revin, un pic mai tarziu decat ma asteptam, dar asta nu deoarece am stat mult sa zabovesc pe carte, ci pentru ca n-am avut timp sa intru sa scriu.
Am citit in weekendul trecut "O supradoza de moarte", o alta carte din lista mea de carti de Agatha Christie pe care trebuie sa le citesc, si am savurat-o pe deplin. Scriitoarea nu m-a dezamagit nici de data asta, ci m-a tinut in suspans pe tot parcursul cartii.

Spre deosebire de alte romane de-ale lui Christie, unde crima se invartea in jurul unei relatii nepotrivite, aici este pus in prim-plan un conflict politic intre mai marii Angliei. Un medic linistit moare in timpul programului sau de lucru. Desi la inceput autoritatile tind sa creada ca a fost vorba de o sinucidere, din cauza unei greseli de lucru pe care acesta o facuse, Hercule Poirot nu se lasa pana nu demonstreaza ca a fost o crima. Si asta nu e tot: inca doua persoane mor in conditii 'dubioase', iar Poirot isi ia angajamentul de a gasi asasinul... insa treaba asta se dovedeste mai grea decat pare..

Prima ancheta a lui Maigret / Maigret si batrana doamna - Georges Simenon

Un 2 in 1 de la Adevarul, pe care l-am citit in ultimele zile. Auzisem de mult despre Simenon si personajul sau, Maigret, si am fost curioasa sa-l citesc, dar pot sa spun ca am ramas usor dezamagita.

"Prima ancheta a lui Maigret" il prezinta pe comisar (pe atunci un simplu secretar la politia cartierului), care primeste in toiul noptii, la sectie, o vizita ciudata de la un muzician, care raporteaza un eveniment destul de ciudat: vede o femeie tipand la fereastra resedintei Balthazar, faimoasa firma de cafea, un om ciudat dand tarcoale casei, si aude o impuscatura. Ducandu-se sa vada ce se intampla, majordomul aproape il ia "la suturi", la propriu, spunandu-i ca este beat. Cand secretarul Maigret se duce la fata locului, locuitorii casei Balthazar il primesc cu sarcasm, incercand sa-i demonstreze ca nimic nu s-a intamplat, ba chiar ca au fost deranjati din cauza unor motive invocate de un "betiv". Insa instinctele lui Maigret ii spun acestuia ca, de fapt, ceva s-a intamplat, si porneste intr-o investigatie pe cont propriu, cu multe obstacole.

"Maigret si batrana doamna" reprezinta unul dintre cazurile lui Maigret. O batrana doamna vine la Paris dintr-o statiune litorala, pentru a-i prezenta comisarului un incident petrecut la ea acasa. Menajera ei, Rose, obsedata de sanatate si medicamente, bea un medicament care ii fusese destinat batranei. A doua zi, fata este gasita moarta, iar autopsia indica otravire cu arsenic. Maigret vine in satucul linistit de la malul marii, si descopera acolo fel de fel de secrete legate de trecutul familiei batranei, dar nu numai...

Recomand cartile celor care vor sa o ia ceva mai moale dupa un roman trepidant, dar si celor carora le plac romanele politiste, indiferent de protagonisti. :)

Doamna McGinty a murit - Agatha Christie

Trimitand-o pe mama la biblioteca zilele trecute ca sa'mi caute o carte, m-a anuntat ca nu avea cartea respectiva, si mi-a luat in schimb romanul "Doamna McGinty..." al Agathei Christie, iar aici, celebrul detectiv Poirot isi face din nou meseria cu mult tact.

Doamna McGinty traieste intr-un mic orasel al Angliei, si lucreaza ca ingrijitoare in diverse gospodarii. Pe 22 noiembrie, ea este lovita mortal in ceafa, iar James Bentley, chiriasul sau, un om ursuz si nepasator, este cel impotriva caruia se indreapta toate probele. Dupa cateva luni bune insa, comisarul care se ocupa de caz are un 'feeling' ca ceva nu este in regula: Bentley nu prea e genul de criminal...Astfel, acesta se gandeste sa apeleze la vestitul Hercule Poirot, pentru ca el sa rezolve problema, salvandu-l pe condamnat de la spanzuratoare.
Poirot ajunge in oraselul cu pricina, si incepe sa studieze oamenii pe rand. Capata rand pe rand indicii, si descopera secrete ale oamenilor de pe acolo. Numai ca trebuie sa afle cine detine secretul care a ucis-o pe doamna McGinty...