Dupa vreo doua saptamani in care m-am tinut mai mult de alt gen de chestii pe blog deoarece am luat o pauza cu cititul, am primit un colet cu doua carti, dintre care am citit deocamdata una. Recunosc, am impresia ca mi-am cam pierdut din dexteritate, pentru ca mi-a luat mai mult de o saptamana ca sa termin cartea, dar am avut (si inca am) foarte multe pe cap, pentru ca sunt a opta, si tre' sa dau examene, sunt agitata, cu nervii la pamant, si tot kitul.
Inainte sa comand cartea, am citit pe bloguri impresii despre ea (ceea ce fac foarte des), care au fost in general placute. Am gasit insa, la un moment dat, pe un blog, un tip care avea o parere foaaarte proasta despre roman, si m-am cam dezumflat. Cu toate acestea, mi-a placut cartea foarte mult, tot timpul au aparut intorsaturi de situatie, si nu mi-am dat seama de criminal pana nu a legat detectivul toate informatiile cap la cap [ma rog, m-am prins eu la un moment dat de niste detalii minore, care mi-au fost confirmate mai tarziu].
Nu stiu daca mai are rost sa descriu intriga romanului, pentru ca apare oricum pe fiecare site al librariilor online, dar o sa zic ceva pe scurt, ca sa nu dezamagesc cititorii mei fideli [care lipsesc cel mai probabil cu desavarsire:))].
Dupa ce parintii ei mor intr-un accident, Erica Falck, o scriitoare, vine in oraselul ei natal, Fjallbacka, o localitate la malul marii, cu specific pescaresc, ca sa isi faca ordine in ganduri, si in casa natala. Nu trece mult timp pana cand apare o crima cu totul si cu totul senzationala: fosta prietena din copilarie a Ericai, Alexandra, este gasita moarta in cada, si inghetata (asta fiind in toiul iernii), lucru din care este inspirat si titlul.
Nici nu stiu ce sa spun mai departe, ca sa nu dezvalui mai multe. Viata de zi cu zi este alternata cu neobisnuitul. Apar in peisaj foarte multe personaje din trecutul Alexandrei, care aveau fel de fel de legaturi ascunse cu aceasta, iar la cererea parintilor decedatei, Erica incepe sa scrie o carte despre viata prietenei ei, obligandu-se astfel sa afle secretele fetei. Bineinteles, apare si un detectiv, Patrik Hedstrom, un bun prieten din copilarie al Ericai, iar intre cei doi se leaga o relatie...
Nu cred ca mai este nevoie sa-mi spun replica de sfarsit, si anume ca recomand cartea tuturor, pentru ca se subintelege :).
Am inceput acum sa citesc "Predicatorul", urmatoarea carte din serie [da, my bad, am uitat sa spun ca "Printesa gheturilor" este prima carte din seria de romane politiste "Fjallbacka"], si sper sa o citesc cat mai repede, si sa fie la fel de interesanta ca prima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu