Visătoarele - Alexandra Ares

Cât am fost plecată, am citit şi cartea asta, a treia pe care am cumpărat-o de la Bookfest, acum vreo 2 luni. Nu pot să spun că mi-a plăcut în mod special, pentru că a fost foarte plictisitoare, iar acţiunea deloc intensă.
Kitty Roman, născută în Bucureşti, şi fostă actriţă, se află în New York de 7 ani, lucrează ca jurnalist la rubrica de decese (job pe care îl urăşte), şi nu şi-a găsit până la vârsta de 32 de ani dragostea adevărată. Când realizează că visul american este doar o iluzie, se hotărăşte să vină înapoi în România, însă pe ultima sută de metri o prietenă de-a sa o invită la Los Angeles, la o expoziţie de artă. Ajunsă în L.A., trece prin diverse peripeţii (cele două ajung să doarmă în rulotă, sunt jefuite de taximetrişti falşi...), iar Kitty îşi găseşte şi sufletul pereche, întruchipat de un bărbat de 50 de ani :)).
Nu mai spun decât că sfârşitul te lasă cu un gust amărui, şi că n-o recomand decât amatorilor de acest gen.

Romanul adolescentului miop - Mircea Eliade

Am avut de mult timp în plan să citesc cartea asta, şi atunci când am făcut-o, am rămas cam dezamăgită, iar singurele motive pentru care mi-am risipit o lună pentru ca să o termin a fost respectul faţă de scriitor şi faptul că s-ar putea să am nevoie de roman la şcoală (ca să nu fiu complet pe dinafară).
Mai exact, este vorba de Mircea Eliade licean, un băiat solitar, mediocru, care stă toată ziua cu nasul în cărţi şi se chinuie de când se ştie să nu rămână corigent la mate. Nu are parte de iubire, deşi ar vrea (sau nu vrea, nici el nu ştie), şi se hotărăşte să scrie un roman, în care să se adreseze profesorilor care îl neîndreptăţesc, cu speranţa că astfel ar avea note mai mari şi ar trece la mate.
Singurul lucru care mi s-a părut interesant a fost faptul că Eliade, după ce se gândeşte, şi scrie în jurnalul său cum va arăta romanul, sau ce personaje va contura, îşi dă seama că de fapt, romanul trebuie să fie chiar jurnalul, pentru că acolo sunt descrise cel mai bine (şi de acolo provin) întâmplările, sentimentele şi personajele pe care vrea să le pună în roman (sper că aţi înţeles ideea, mi se pare destul de greu să descriu exact).

E o carte bună, după cum spun toţi criticii şi ceilalţi bloggeri de la care am mai citit, însă am descoperit că literatura românească nu prea e de mine, motiv pentru care mă axez pe romane moderne, cu acţiune propriu-zisă, nu doar învălmăşaguri de descriere, pe care nu le suport.

Plăcinta e dulce la sfârşit - Alan Bradley [carte de la Bookfest:d]

M-am desfătat zilele astea cu primul roman al canadianului Alan Bradley, care a făcut o treabă foarte bună. Personajul principal este Flavia de Luce, o fetiţă de 11 ani, a cărei mare pasiune este chimia şi prepararea otrăvurilor, testate pe surorile mai mari şi răutăcioase. Pe lângă asta, este o fată foarte ageră si intuieşte foarte repede lucruri pe care ceilalţi nu le-ar putea vedea niciodată. Aşa cum au spus şi criticii cărţii, Flavia de Luce este un amestec de Sherlock Holmes, care contribuie cu abilităţile deductive, Marie Curie, care aduce chimia, şi Dr. Jekyll, acesta din urmă venind cu zelul.

Acţiunea propriu-zisă se întâmplă în Anglia, în vara lui 1950, în jurul conacului Buckshaw al familiei De Luce. Într-o seară, Flavia aude o ceartă între tatăl ei şi un bărbat roşcat, iar acesta din urmă este descoperit câteva ore mai târziu de către Flavia, în parcela cu castraveţi, chiar înainte de ultima suflare. Deşi conştientă de gravitatea faptului, fetiţa este foarte entuziasmată pentru că are de-a face cu un lucru neobişnuit, şi începe să investigheze pe cont propriu moartea bărbatului. Între timp, tatăl Flaviei este arestat ca principal suspect, iar acest lucru o motivează pe micuţa detectiv să sape adânc în trecutul tatălui său. Descoperă astfel o mulţime de secrete îngropate de vreme, care nu au ieşit niciodată la iveală, şi care se învârt în jurul unor timbre unicate. Bineînţeles, se schimbă roata şi pentru Flavia, care nu poate să fie întotdeauna pregătită pentru orice..

Chiar vă recomand cartea, cu siguranţa că vă va plăcea!


P.S. Asta a fost postarea cu nr. 50! E bine, având în vedere că am stat pe tuşă o juma' de an..

How I spent my Saturday

(titlu scris in engleza din lipsa de alte idei :">)

Astazi a fost o zi care s-a abatut putin de la tiparul zilnic. M-am trezit destul de tarziu, pentru ca sa fiu odihnita: ceea ce avea sa urmeze imi va fi luat cu siguranta multa energie. La ora 18,45, avea sa imi fie luat primul interviu din viata mea, si colac peste pupaza, in limba engleza. Cum au inceput insa toate astea?
Ei bine, profa de engleza a venit intr-o zi la noi la clasa, si ne-a spus de un concurs de eseuri, care se tine an de an la Shakespeare School in Bucuresti (o scoala de limba engleza). Concurentii trebuiau sa intre pe pagina lor de web, sa se uite la 4 imagini date, si sa scrie, pe baza lor, un eseu despre lumea perfecta. Ma rog, fara s-o mai lungesc, am scris acolo o chestie care mi-a trecut prin cap, am trimis-o online, cum trebuia, si mi-am vazut de viata mea, fara sa mai ma gandesc la concurs. Saptamana trecuta insa, ma suna profa de engleza (care mi-e si diriga), sa ma anunte ca sunt printre finalisti, si trebuie sa ma prezint pe 28 mai la sediu la ei in Bucuresti, pentru un interviu. WTF?! Adica, hai, oi fi eu buna la engleza, dar nu'mi imaginam nici intr-o mie de ani ca as ajunge sa dau un interviu pentru o tabara in Anglia (cel putin, nu la varsta asta).
Am ajuns acolo cu vreo 2 ore mai devreme (:))), si am asteptat, cu niste emotii de mai avea un pic si-mi sarea inima din piept, sa ma cheme mai repede, sa scap. Comisia s-a dovedit foarte prietenoasa :) Mi-au pus intrebari care mai de care, despre familie, calatorii, planuri de viitor, hobby-uri, carti, asteptari de la concurs..si altele.
A trecut totusi; am inteles ca prima oara e mai greu, iar dup-aia scapi de emotii (si sper sincer ca asa sa fie).

Dupa interviu am fost la o matusa care sta in Bucuresti, iar pe la 9, dupa ce m-am rugat de tata foaaaarte mult, am ajuns la Bookfest!! Iarasi, pentru prima data. Am gasit oferte destul de acceptabile, mi-am luat chiar si 3 carti (mi-as fi luat mai multe, dar atat mi-a permis bugetul :]), pe care sper sa le citesc cat mai repede si sa le comentez pe blog.
Cu toate astea, ce m-a surprins cam neplacut la targ a fost faptul ca editura Rao a avut foarte putine promotii. Cel putin, Agatha Christie nu avea nicio carte la oferta...