Îngerul căzut - Don J. Snyder

(a patra- şi ultima carte din Colecţia de Romane vol. 8 - Reader's Digest)

Pentru început, îmi pare rău că am cam luat, involuntar, o pauză de la comentat cărţile citite. Asta nu înseamnă că am lăsat-o mai moale cu cititul, doar că am luat-o mai uşor cu blogul.

Ultimul roman din Colecţia de Romane vol.8 îl prezintă pe un bărbat care se întoarce, la moartea tatălui său, în orăşelul său natal, şi destinul face ca acolo el să-şi întâlnească trecutul, să aibă de-a face cu repercusiunile acestuia, şi, bineînţeles, apare şi o fată, tot din trecut:).
Este un fel de dramă de familie amestecată cu o poveste de dragoste, pe un fundal "înzăpezit". Recomand cartea în măsura în care doriţi să petreceţi o zi/după masă stând cu nasul în carte şi visând:)

Crăciunul păsării-cardinal - Fannie Flagg

(a doua carte din Colecţia de Romane vol. 8 - Reader's Digest)

Crăciunul păsării-cardinal mi s-a părut cea mai plictisitoare carte pe care am citit-o vreodată, şi asta pentru că nu există pic de acţiune.
Ca să întelegeţi mai bine ce vreau să spun, o să vă povestesc esenţialul. Oswald Campbell are o afecţiune la plămâni, iar pentru a supravieţui, trebuie să plece din trepidantul, răcorosul Chicago în care locuieşte singur, fără prieteni, fără familie. Doctorul îi dă ca sugestie orăşelul Lost River, din Alabama, iar Oswald se mută acolo, în lipsă de alte opţiuni. Orăşelul este unul mic, uitat de lume, în care oamenii sunt prea prietenoşi unii cu alţii, şi unde singura adevărată ocupaţie este pescuitul. Mai apare în peisaj şi o pasăre-cardinal, care este găsită rănită şi adăpostită de proprietarul singurului magazin din Lost River, şi devine astfel atracţia oraşului.
Rândurile de mai sus cuprind în mare parte prima jumătate a cărţii, care nu are mai mult de 150 de pagini. Cu greu mă abţin să nu vă spun şi sfârşitul, dar mă gândesc că, poate-poate, o să vrea vreun amator s-o citească, şi atunci nu vreau să stric "surpriza" :)).

Same me, new ZIP code.

Îmi pare rău că pentru o perioadă de timp am ieşit din peisaj, atât eu, cât şi blogul, pe care l-am şters din motive subiective, dar am revenit, şi acum aştept să-mi intru din nou în ritm. Am vrut să mă mut pe Wordpress, şi m-am răzgândit în ultimul moment (lucru foarte tipic pentru mine), dar mi-am schimbat adresa în http://corinnas-thoughts.blogspot.com, ca să fie ceva nou, totuşi. Observ că şi interfaţa Blogger s-a schimbat (cei care au bloguri pe Blogger înţeleg ce vreau să spun), şi, cu toate că la început mi s-a părut destul de greu să mă adaptez cu noul look, acum mi se pare foarte practic şi mult mai avansat decât cel vechi :).

S-a terminat şi vara, şi vacanţa. Luni o să încep şcoala, şi, dat fiind că trec clasa a 9-a, abia aştept, pentru că vreau să-mi cunosc noii colegi:). Am intrat la profil real, de mate-info, şi am aflat chiar ieri că o să am 23 de băieţi în clasă, din 30, şi îmi pare bine, fiindcă am descoperit că băieţii sunt de multe ori o companie mai plăcută decât fetele, care au de multe ori personalităţi mult mai plăcute decât acestea.
Cât despre blog, am o mulţime de cărţi de comentat, şi sper să mă ocup de ele cât mai curând. În materie de filme/seriale, am văzut zilele trecute Step Up 3 (varianta normală), şi poate că o să-mi scriu părerea despre el, şi am terminat (într-o lună) şi 7 sezoane din Anatomia lui Grey (mulţumită lui VPlay, care a renunţat la aşteptarea aia de 20 de minute înainte de fiecare episod), dar n-o să-l comentez, pentru că probabil mi-ar lua o zi întreagă.

Cam atat deocamdata. Glad to be back!

Sursă poză

O altă minivacanţă

Asta e partea în care îmi cer iarăşi scuze pentru că nu am mai activat pe blog de ceva timp, dar am fost iar plecată. Am plecat la sfârşitul lunii într-o tabără din apropierea Braşovului, unde am stat aproape o săptămână, am vizitat nişte rude din Olt, iar după 10 zile de călătorii prin partea de sud a ţării, m-am întors acasă, şi nu prea mai aspir la alte ieşiri, având în vedere că vreo lună din vacanţă mi-am petrecut-o departe de casă. De-acum încolo o să stau aici, în Ploieşti, la calculator, la Grey's Anatomy, de care m-am îndrăgostit definitiv şi irevocabil, pe-afară, cu prietenii, şi iar în casă, în compania mult iubitelor mele cărţi.
Înainte să plec, am dat o raită prin centrul oraşului, în căutare de cărţi, şi am găsit la anticariat două cărţi în stare foarte bună, ediţii noi, la nişte preţuri foarte bune, iar romanele s-au dovedit a fi foarte plăcute. Una dintre cărţi, ce am citit-o înainte să plec, este "Se numea Sarah", scrisă de Tatiana de Rosnay, o carte pe care o vânam de mult şi care nu mi-a dezamăgit aşteptările, şi am găsit şi o colecţie de romane, un fel de 4 in 1 de la Reader's Digest, care conţine, după cum am mai spus pe acelaşi rând, 4 romane destul de scurte (scurte însemnând cel mult 200 de pagini), dar care te prind foarte repede. Am terminat deja două dintre ele, şi urmează să scriu recenziile cât mai curând, însă uneori n-am niciun chef să îmi caut cuvinte şi le las tot timpul pe mai încolo.

Deci, cine îmi spune Welcome back?

Printesa gheturilor - Camilla Läckberg

Dupa vreo doua saptamani in care m-am tinut mai mult de alt gen de chestii pe blog deoarece am luat o pauza cu cititul, am primit un colet cu doua carti, dintre care am citit deocamdata una. Recunosc, am impresia ca mi-am cam pierdut din dexteritate, pentru ca mi-a luat mai mult de o saptamana ca sa termin cartea, dar am avut (si inca am) foarte multe pe cap, pentru ca sunt a opta, si tre' sa dau examene, sunt agitata, cu nervii la pamant, si tot kitul.
Inainte sa comand cartea, am citit pe bloguri impresii despre ea (ceea ce fac foarte des), care au fost in general placute. Am gasit insa, la un moment dat, pe un blog, un tip care avea o parere foaaarte proasta despre roman, si m-am cam dezumflat. Cu toate acestea, mi-a placut cartea foarte mult, tot timpul au aparut intorsaturi de situatie, si nu mi-am dat seama de criminal pana nu a legat detectivul toate informatiile cap la cap [ma rog, m-am prins eu la un moment dat de niste detalii minore, care mi-au fost confirmate mai tarziu].

Nu stiu daca mai are rost sa descriu intriga romanului, pentru ca apare oricum pe fiecare site al librariilor online, dar o sa zic ceva pe scurt, ca sa nu dezamagesc cititorii mei fideli [care lipsesc cel mai probabil cu desavarsire:))].
Dupa ce parintii ei mor intr-un accident, Erica Falck, o scriitoare, vine in oraselul ei natal, Fjallbacka, o localitate la malul marii, cu specific pescaresc, ca sa isi faca ordine in ganduri, si in casa natala. Nu trece mult timp pana cand apare o crima cu totul si cu totul senzationala: fosta prietena din copilarie a Ericai, Alexandra, este gasita moarta in cada, si inghetata (asta fiind in toiul iernii), lucru din care este inspirat si titlul.
Nici nu stiu ce sa spun mai departe, ca sa nu dezvalui mai multe. Viata de zi cu zi este alternata cu neobisnuitul. Apar in peisaj foarte multe personaje din trecutul Alexandrei, care aveau fel de fel de legaturi ascunse cu aceasta, iar la cererea parintilor decedatei, Erica incepe sa scrie o carte despre viata prietenei ei, obligandu-se astfel sa afle secretele fetei. Bineinteles, apare si un detectiv, Patrik Hedstrom, un bun prieten din copilarie al Ericai, iar intre cei doi se leaga o relatie...

Nu cred ca mai este nevoie sa-mi spun replica de sfarsit, si anume ca recomand cartea tuturor, pentru ca se subintelege :).
Am inceput acum sa citesc "Predicatorul", urmatoarea carte din serie [da, my bad, am uitat sa spun ca "Printesa gheturilor" este prima carte din seria de romane politiste "Fjallbacka"], si sper sa o citesc cat mai repede, si sa fie la fel de interesanta ca prima!

My confessions 4 2day

Azi ma simt prost. Ca in celelalte zile de dinainte, de altfel. Ma simt obosita, bolnava,..trista. Tot ce vreau sa fac e sa dorm, sa mananc, sa vad filme si sa ma umflu cu popcorn. Mi-e frica. Dar nu stiu de ce. Poate pentru ca vad cum timpul trece prea repede pe langa mine. Vad cum lumea se schimba, fiecare ia noi decizii, merge in noi directii, dar eu raman aceeasi. Aceeasi de ieri, de azi, si de maine. Fata careia i-au placut mereu stiintele exacte (motiv pentru unii ca s-o numeasca 'tocilara', la misto..sau poate pe bune). Sunt doar eu, aceeasi careia-i place muzica veche, aceeasi cu aspiratii inalte, aceeasi persoana si aceeasi prieteni. Doar timpul s-a schimbat. Nu mai sunt fata cu uniforma pepita si sortulet albastru, acum sunt mare. Sau cel putin asa cred.
Timpul trece. Si ceea ce-mi parea atat de usor la inceput, acum ma ingrozeste. "Lumea se schimba, e tot mai rea"..si timpul trece si el parca tot mai repede. Maine o sa fiu adult. Ce ma fac?!
Nu stiu nimic..si nimeni nu se oboseste cu mine. Nici nu trebuie. Fiecare are un viitor de care sa aiba grija. Trebuie sa-mi duc singura poverile. Asta e..trebuie sa ma acomodez. N-AM VOIE sa nu ma acomodez. Pentru ca lumea merge inainte, asa aiurea cum e ea..si eu trebuie sa merg cu ea..nu pot sa-mi permit sa raman in urma.. pentru ca n-o sa mai recuperez niciodata ceea ce pierd acum.


[Scris pe 27.04.2010, ora 12, la biologie]

O zi din viata unui adolescent "cool"

E dimineata, ora 9. X se trezeste , si cu pas molesit, se indreapta catre ceas . "Aoleu ma omoara scoala asta.." [cred si eu, daca te culci la 5 dimineata..] In fine, cu chiu cu vai, se imbraca, isi ia ghiozdanu`n spinare [ghiozdan facut la inceputul scolii] si se duce spre scoala, ce-i drept, cu 2 ore intarziere, dar nu mai conteaza. Pe drum, se intalneste cu cativa 'preteni de bautura' si se duce la mall sa-si bea cafeaua de dimineata. "Oricum, avem mate, nici n-am scris, si nici n-o sa-mi duca cineva lipsa." In sfarsit, dupa 3 ore de chiulangeala, se hotaraste sa ajunga la scoala. [Ca o sa chiuleasca si la ora de desen propun sa trecem cu vederea.] La scoala, X in ultima banca, textuieste SMS-uri impreuna cu alti parteneri, joaca Fifa 2009 si multe alte activitati 'extra-scolare'[nu suntem incurajati de catre profesori sa facem asa ceva?!]. Dupa ultima ora [ultima la care participa] , parca ii revine cheful de viata..
Repede acasa, ghiozdanul trantit in cel mai indepartat colt, care parca il roaga "Hai, te rog, deschide-ma si pe mine"[nu cu succes insa], iar prima prioritate, iesirea la o bere si o tigare. Pe la 6-7, dupa ce 1 bere si 1 tigare s-au transformat in 10 beri, respectiv 5 pachete de tigari, X se intoarce acasa, infuleca ceva de prin frigider [nu mai e la moda mancarea gatita], si se asaza in fata calculatorului. De acolo, messu`, youtubu` si hi5u`[bineinteles,cu vestitele poze cu telu` facute in oglinda si cu muschii lucrati] nu lipsesc. Se face 10, se face 11, 12, in casa sunt stinse toate luminile, dar X nu e obosit. Mai are cate ceva de lucrat. Pana pe la vreo 5. Dup-aia, chiar si cu 3 cafele baute in ziua aia, simte ca nu mai poate si stinge calculatorul. Acuma..temele, ce sa faca cu ele? A doua zi are mate, il lasa aia corigent daca nu mai vine la ora. Oricum, timp nu mai e de stat, gaseste maine vreun coleg/colega de la care sa copieze, si trece si peste asta. Si uite asa, noapte buna! Ne trezim peste 4 ore.
Sau mai degraba, cineva ar trebui sa ii spuna "Buna dimineata! Nu mai e timp de stat! Viata trece pe langa tine; ce faci tu cu ea, si ce face ea cu tine?"

Pe langa astea, nimic de comentat.