Chloe - Freya North

Am fost absentă o foarte mare perioadă de pe blog, şi aş putea să vin cu câteva argumente pentru asta, dar bănuiesc că adevăratul motiv a fost că n-am mai avut inspiraţie şi chef de a scrie. Nu am uitat însă despre toate recenziile de cărţi pe care încă trebuie să le scriu, aşa că here I am, back in business, şi sper ca avântul ăsta să mă ţină ceva timp, pentru că vreau să fiu mai activă în blogosferă decât am fost în anii trecuţi.
Şi acum că am terminat cu explicaţiile, o să încerc să descriu o carte pe care am citit-o acum câteva luni, chiar pe la mijlocul lui ianuarie, şi mi s-a părut foarte drăguţă.

După cum aţi văzut mai sus, în titlu, este vorba despre romanul "Chloe", care poartă numele protagonistei principale. Aceasta suferă o mare pierdere atunci când naşa sa, care i-a fost alături toată viaţa, trece în nefiinţă. Totuşi, aceasta a avut grijă să-i lase lui Chloe ceva care să facă durerea să pară mai suportabilă. La scurt timp după moartea acesteia, Chloe primeşte o scrisoare în care naşa sa îi sugerează o vacanţă prelungită în cele 4 ţări ale Regatului Unit: Ţara Galilor, Scoţia, Irlanda, şi nu în ultimul rând, Marea Britanie. În cele din urmă, se hotărăşte să înceapă călătoria. Ajunge astfel să îndrăgească, în acelaşi an, în 4 anotimpuri şi ţări diferite, patru colţişoare de rai, şi începe să se întrebe cărui loc aparţine ea cu adevărat şi cine este cel cu care vrea să-şi petreacă restul vieţii..
E o lectură foarte drăguţă. Light, specială pentru cele care vor să viseze un pic la sfârşit de săptămână. >:D<

Hotel Bertram - Agatha Christie

Am citit Hotel Bertram la începutul lui ianuarie, când eram încă ţintuită în casă din cauza varicelei, deci a trecut ceva timp; totuşi, îmi aduc aminte destul de bine de carte, pentru că m-a cam impresionat (asta dacă poţi spune că o carte à la Agatha Christie poate fi impresionantă:)).

Pe coperta cărţii este citat un mic fragment din "Jurnalul secret" al Agathei Christie, în care scrie că "deznodământul (n.r .- romanului) dezvăluie o conspiraţie şi mai ingenioasă decât cea din Murder on the Orient Express", iar lucrul ăsta mi s-a părut destul de greu de crezut, în condiţiile în care "Crima din Orient Express" este, cred, cartea care mi-a plăcut cel mai mult de la Agatha Christie, pentru că a avut un deznodământ..fantastic. Mai mult decât atât, "eroina" cărţii este Miss Marple, care nu mai este de mult tânără; în concluzie, puterea sa de influenţă este aproximativ egală cu zero, ca să nu mai vorbim de faptul că o investigaţie pe cont propriu (care cere multă mişcare) este imposibilă. Comparând-o deci pe bătrâna Miss Marple cu agilul Poirot (cel care a rezolvat cazul din Orient Express), am început cartea cu un oarecare sceptimism, dar mi s-a dovedit că şi în acest caz, aparenţele înşală. Cartea a fost foarte bună, şi perfectă pentru cei care vor o lectură rapidă, dar în acelaşi timp foarte antrenantă.

Hotelul Bertram este, în aparenţă, locul perfect pentru aristocraţia engleză. Cu un aspect care te trimite înapoi în anii '50, servicii ireproşabile, prăjituri cu unt care ţi se topesc în gură, brioşe (ultimele brioşe adevărate!!), şi prăjituri senzaţionale cu seminţe, hotelul este destinaţia perfectă în special pentru cei care nu mai sunt..chiar tineri. Printre numeroşii clienţi ai localului se numără şi Miss Marple, ajunsă aici din curiozitate, pentru că i se pare că atmosfera este prea..perfectă. Se pare că acelaşi lucru îi iese în evidenţă şi inspectorului Davy, care se ocupă cu investigarea unor jafuri de zile mari, ale căror principali suspecţi sunt persoane respectabile care au fost cazate la faimosul hotel. 

Bineînţeles, odată ce începe să sape, inspectorul găseşte multe informaţii interesante, care trebuie puse cap la cap; iar în acelaşi timp, Miss Marple învârte ceva, încercând să descopere mai multe despre hotel şi despre ce ar putea să se ascundă în spatele..cortinei. Însă atunci când un arhiepiscop amnezic, cazat la Bertram, dispare, fiind în acelaşi timp suspect pentru un jaf dintr-un tren, şi portarul, care se pare că are un secret, moare, este clar că cineva trebuie să intervină...

Deja am spus prea multe :) Vă las pe voi să citiţi şi să aflaţi restul poveştii!

Foto de aici.

Misterioasa afacere de la Styles - Agatha Christie

Aveam eu o impresie că acest roman a reprezentat prima apariţie a lui Poirot, şi, cu puţin ajutor de la Google şi Wikipedia, mi s-au confirmat bănuielile. Se pare că Hercule Poirot, detectivul belgian, apare pentru prima oară în 1920, în Misterioasa afacere de la Styles, unde face cunoştinţă şi cu Arthur Hastings, cel din a cărui perspectivă este povestită atât întâmplarea asta, cât şi o mare parte din cele ce vor urma.

Mie una întotdeauna mi-au plăcut cărţile lui Christie, pentru că sunt scurte, la obiect, fără descrieri inutile şi sentimentalisme care nu-şi au locul în poveştile de genul ăsta, şi te ţin în suspans până la sfârşit. Cu toate astea, romanul aici de faţă nu m-a impresionat atât de tare precum m-am aşteptat, pentru că a fost oarecum o poveste tipică scriitorilor mediocri de romane poliţiste, şi vreau să cred că lucrul ăsta e datorat faptului că a fost primul roman poliţist al Agathei, deci era new in business şi poate că se lăsase prea mult influenţată de ceilalţi scriitori, uitând să-şi lase propria imaginaţie să iasă la suprafaţă. Nu ştiu, asta este teoria mea, asta este ce îmi place şi ce vreau să cred..

Povestea este destul de comună. O tanti bogată, pe la 60 de ani (parcă? nu mai ştiu, am citit cartea acum o lună şi am uitat detaliul ăsta), recăsătorită cu un bărbat mult mai tânăr şi foaaartee bărbos care, în opinia celorlalţi, este interesat numai de averea acesteia, moare frumuşel într-o noapte, otrăvită. Cei doi fii ai ei, dintre care unul cu o funcţie importantă în politică, încearcă să muşamalizeze întâmplarea, şi îi cer ajutorul lui Poirot, care acceptă şi începe să sape după indicii care să-l ajute să rezolve misterul...

De recomandat..recomand. Chiar dacă nu mi-a plăcut aşa de mult ca celelalte, este totuşi mai bună decât multe alte cărţi pe care le-am citit. În plus, ce am spus mai sus este doar teoria mea. Sigur există persoane care au alte păreri (mai bune) despre carte, sau poate că pur şi simplu nu am apreciat eu cartea aşa cum trebuia..:)

Imagine luată de aici.

Semnul celor patru - Sir Arthur Conan Doyle

N-am mai scris de atâta vreme despre o carte, din motive mai mult sau mai puţin obiective, şi adaug, spre apărarea mea, că am citit romanul ăsta acum vreo lună, deci nu mai ştiu exact detaliile cărţii, cu toate că, odată ce o să încep să povestesc, o să-mi aduc aminte :).
Semnul celor patru este unul din romanele consacrate care îl au ca personaj principal pe detectivul englez Sherlock Holmes, ajutat de bunul său prieten, doctorul Watson. Mary Morstan, o tânără foarte drăguţă (după cum o descrie Watson) apelează la Holmes, pentru că are nevoie de cineva care să elucideze misterul morţii tatălui său. Aflând din ce în ce mai multe lucruri, cei doi prieteni realizează că, pentru rezolvarea misterului trebuie să facă o incursiune în trecut, atunci când patru prizonieri au făcut un pact..
Tot aici, la începutul cărţii, ni se face cunoştinţă cu obiceiul deranjant şi îngrijorător (pentru Watson) al lui Holmes de a se droga cu cocaină în zilele plictisitoare.:)
Concluzie..Recomand:)

Casa de la Riverton - Kate Morton

Casa de la Riverton a fost un roman care mi-a plăcut foarte mult, pe care l-am citit foarte repede și cu foarte mare plăcere, și care a reușit să mă țină în suspans pe tot parcursul său.

Grace, o bătrânică de 99 de ani, primește vizita unei regizoare americane care este interesată de o anume perioadă din trecutul său, atunci când a lucrat ca servitoare la o familie de nobili englezi. În vara lui 1924, la o petrecere dată de aceștia, poetul Robbie Hunter se sinucide, iar acest eveniment nefericit scoate la iveală secrete din trecut și aduce cu sine o serie de nenorociri în familia Hartford, care se destramă pentru totdeauna. Rămâne însă, peste ani, Grace, care în ultimele zile ale vieții ei, își amintește timpul petrecut alături de surorile Hannah și Emmeline Hartford, și care știe mult mai multe lucruri decât ar trebui.

Mi-a plăcut foarte mult felul în care a fost scrisă cartea: alternanța prezent-trecut, felul în care naratoarea, în povestea sa, aruncă câte o frază care dezvăluie ceva important, fără a povesti însă detalii, lăsând cititorul în suspans și îmboldindu-l să citească mai departe, iar deznodământul este cu totul neașteptat...

Fără să stau pe gânduri, vă spun de pe acum că romanul este un must-read care nu vă va dezamăgi :)

sursă foto

Emma - Jane Austen

Chiar dacă în urmă cu ceva timp mă plângeam de o experienţă neplăcută cu Jane Austen (despre care puteţi citi aici), faptul că deja îmi cumpărasem "Emma", care zăcea pe un raft, şi faptul că citisem multe recenzii pozitive despre carte m-au determinat să pun mâna pe ea şi s-o citesc. Adevărul este că nu am fost atât de încântată de ea cum au fost alţii, poate din cauză că trebuia s-o citesc repede (deadline-ul pentru 2011 Reading Challenge punea presiune asupra mea) şi nu aveam timpul necesar, şi mi-a luat deci peste 2 săptămâni să o duc la bun sfârşit.
Cred că cuvântul care ar putea caracteriza povestea cel mai bine este imprevizibil. Emma este o tânără de 21 de ani care şi-a făcut din peţit un scop în viaţă. Hobby-ul ei cel mai sus clasat este plănuirea relaţiilor dintre prietenii săi, în funcţie de cum crede ea că s-ar potrivi. După ce reuşeşte s-o căsătorească pe guvernanta sa cu un om respectabil, Emma rămâne acasă numai cu tatăl său, un om ipohondru, de care trebuie să aibă grijă tot timpul. În scurt timp însă face cunoştinţă cu Harriet Smith, o tânără de 17 ani, şi îşi ia responsabilitatea de a o educa şi, bineînţeles, de a-i găsi un soţ. De aici porneşte o serie de întâmplări care mai de care mai interesante şi amuzante, pentru că Emma nu se gândeşte că şi ea emană o atracţie impresionantă asupra bărbaţilor...
Aş putea spune că recomand cartea, pentru că este o lectură interesantă, dacă timpul şi răbdarea vă permite. :)

Sursă foto

Nuntă în cer - Mircea Eliade

Pentru că astă-vară n-am reuşit deloc să savurez Romanul adolescentului miop al lui Eliade, n-am privit cu ochi prea buni cererea profei de română de a citi Nuntă în cer, roman căruia trebuia să-i fac rezumatul şi un scurt comentariu, dar, cum eu sunt fată silitoare şi conştientă că, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-l citesc, m-am dus frumuşel la bibliotecă, l-am luat şi am început să mă afund în lumea iubirii povestită de Mavrodin şi Hasnaş. Fiind convinsă iniţial că nu-mi va plăcea, tare surprinsă am rămas atunci când am descoperit că este un roman foarte frumos şi foarte plăcut.
Romanul prezintă două poveşti de dragoste. Prima poveste este a lui Andrei Mavrodin, care o întâlneşte pe Ileana la o petrecere şi se îndrăgosteşte de ea iremediabil. A doua poveste este a lui Barbu Hasnaş, un fost ofiţer de război, care întâlneşte o fată în tren, pe nume Lena, numai pentru a o reîntâlni peste opt ani la o petrecere şi a se îndrăgosti de ea. Fiecare relaţie este diferită din punct de vedere al gândirii bărbaţilor, al decorului şi al dorinţelor celor două iubite. Cu toate acestea, la sfârşitul povestirii, făcând o comparaţie între cele două femei şi punând cap la cap detaliile pe care fiecare le relatează în povestirea lui, se poate deduce uşor faptul că Ileana şi Lena sunt una şi aceeaşi femeie, în etape diferite ale vieţii lor.
Sunt tentată să dau mai multe informaţii, din moment ce am făcut un rezumat al tuturor întâmplărilor, dar mă opresc aici, pentru că romanul mi s-a părut foarte interesant, şi vreau să-l citiţi şi voi cu aceeaşi plăcere şi curiozitate cu care l-am citit şi eu. :)

Sursă foto

Trenul de Paddington - Agatha Christie

Atunci când mă super-plictisesc şi am nevoie de ceva revigorant, întotdeauna apelez la unul dintre romanele Agathei Christie, care mă binedispun mereu şi parcă mă mai trezesc un pic la viaţă. Asta s-a întâmplat şi atunci când am citit "Trenul de Paddington" (acum vreo lună, dar abia acum i-a venit rândul la recenzie :-"). Ca de fiecare dată, este o poveste foarte interesantă, iar de data asta detectivul nu mai este Poirot, cu care mă obişnuisem şi de care a început să-mi placă foarte mult (contrar opiniei scriitoarei, care, din câte am citit, ajunsese să nu-l mai sufere), ci este bătrâna Miss Marple, cu o minte la fel de ascuţită, în ciuda vârstei înaintate. Apare aici şi un ajutor pentru Miss Marple, o tânără pe nume Lucy Eyelesbarrow, care, din păcate pentru cititori, apare doar în acest caz.
O doamnă în vârstă face o călătorie cu trenul, şi, în câteva secunde, în timp ce un alt tren trece pe lângă trenul în care se află ea, devine martoră la o crimă. Mai exact, remarcă un bărbat care strânge de gât o femeie, dar nu apucă să-i vadă trăsăturile foarte clar. Mai mult decât atât, în trenul respectiv nu se găseşte niciun cadavru, cu atât mai puţin un om suspect, iar astfel, declaraţia bătrânei nu este luată în serios de către poliţiştii. Buna sa prietenă, însă, miss Marple, este interesată de caz, şi dornică să afle adevărul. Cu toate că face câteva investigaţii pe cont propriu, ce includ reconstituirea călătoriei cu trenul şi multe alte raţionamente bine gândite, şi ce ajung să se învârtă în jurul unei moşii din apropierea căii ferate, ajunge la concluzia că are nevoie de un ajutor mai.. "sprinten", în formă fizică bună, care să poată aduna indicii, pe care, mai apoi, să i le raporteze. Găseşte acest ajutor în persoana tinerei Lucy, după cum v-am mai spus, o fată care, în ciuda inteligenţei sale, a devenit o menajeră de lux, dispusă însă să-şi sacrifice timpul pentru a o ajuta pe bătrâna Jane Marple, datorită firii sale aventuriere şi interesate de firea umană.
Mai multe vă las pe voi să aflaţi, citind cartea, pe care o recomand tuturor :)

Sursă foto

Persuasiune - Jane Austen

Cum eu sunt un mic măricuţ şoricel de bibliotecă şi caut să citesc cărţi pe teme cât mai diverse, m-am gândit să ma axez un pic şi pe romanele clasice, având ca model din trecut "Jane Eyre" sau "Mândrie şi prejudecată", care mi-au plăcut mult, aşa că, atunci când am văzut oferta de la Click, cu romanele lui Jane Austen la 9,99 lei, mi-am zis că trebuie să le am. Despre "Persuasiune" citisem şi opinii pozitive, dar şi negative, însă, cum fiecare are gustul lui, am vrut s-o citesc şi să văd despre ce e vorba. Ei bine, abia am apucat să citesc primele 50-100 de pagini, că m-a apucat o plictiseală soră cu moartea. În concluzie, am citit ultima pagină, am aflat care a rămas cu care, ca să n-o mai lungesc, şi cam aşa se rezumă experienţa mea cu romanul ăsta.
Dacă vreţi şi câteva cuvinte despre ce se întâmplă în roman, vă spun eu. Anne Elliot este una dintre fiicele baronului Walter Elliot, care, din cauza unei crize financiare prin care trece, este nevoit să îşi închirieze casa şi să-şi găsească o locuinţă temporară într-o altă localitate. În peisaj e şi o femeie cu influenţă, Lady Russell, bună prietenă şi consfătuitoare a lui Sir Elliot, dar mai ales a Annei, în special de când mama sa a murit. Nu mai ştiu prin ce împrejurare, Anna nu pleacă iniţial cu tatăl ei, ci rămâne la o prietenă (sau o rudă, ceva de genul). Află, astfel, că noii chiriaşi sunt rude foarte apropiate cu "iubirea vieţii ei", pe care, în urmă cu 9 ani, fusese nevoită s-o refuze din cauza vârstei (acum avea 27 de ani, parcă), la insistenţele lui Lady Russell, care, cu alte cuvinte, le cam dicta tuturor ce trebuiau să facă şi ce nu. Bineînţeles că, puţin mai târziu, apare în poveste şi respectivul, care ajunsese între timp un mare căpitan de vas, şi....totul e bine când se termină cu bine.
Nici nu ştiu ce se întâmplă mai încolo, ştiu numai care este situaţia finală, dar n-o să dezvălui, pentru că poate există pe-aici şi persoane interesate să afle mai multe. :)
În concluzie, nu recomand. Deloc chiar. :)

P.S. Al doilea roman din volumul ăsta, "Mănăstirea Northanger", va rămâne necitit în biblioteca mea pentru o perioadă de timp nelimitată..

Sursă foto

Un studiu în roşu - Sir Arthur Conan Doyle

Acum ceva timp am primit o carte de la Adevărul, datorită unui concurs organizat de Oana, sponsorizat de Noaptea Bibliotecilor, care a avut loc la începutul lunii octombrie. Am promis de mult că o să fac o recenzie a cărţii, dar, cum timpul a devenit un mare duşman al meu, n-am prea avut ocazia.
Cartea pe care am primit-o arată exact ca poza de mai jos, şi cuprinde două părţi: un roman şi o serie de povestiri. Romanul este cel din titlu, "Un studiu în roşu", iar povestirile făceau parte din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes", pe care îl mai citisem odată, tot de la Adevărul, numai că sub alt aspect (cartea verde cu Aventurile şi Memoriile lui Sherlock Holmes).

Romanul a fost unul foarte plăcut, exact cum mă aşteptam, iar povestea din spatele crimei nu mi-aş fi putut-o imagina niciodată:) Să vă explic totuşi un pic mai pe larg.
Watson, un doctor venit din Afghanistan, face cunoştinţă cu Sherlock Holmes, în contextul în care avea nevoie de un partener de locuinţă pentru a plăti mai puţină chirie. Detectivul îi face o foarte puternică impresie încă din primele momente, atunci când acesta reuşeşte să-i intuiască tot trecutul. Cei doi devin însă prieteni, iar Holmes îi dezvăluie lui Watson că este un detectiv particular (care are DOAR CA HOBBY-URI realizarea de experimente chimice şi cântatul la vioară).
Într-o dimineaţă, cei doi află despre o crimă ce s-a produs la periferia Londrei, iar Holmes este rugat de către inspectorii repartizaţi cazului să arunce o privire la cazul respectiv şi să-şi dea cu părerea. Un om fusese ucis într-o casă părăsită de la marginea unui sat, iar pe perete fusese scris cu sânge cuvântul "Rache", care înseamnă în germană "răzbunare". Bineînţeles că, în ciuda sfaturilor lui Holmes, inspectorii o iau pe urmele greşite, iar detectivul trebuie să-şi demonstreze punctul de vedere şi să aducă argumente. Apar şi răsturnări de situaţie, precum şi incursiuni în trecut, iar Holmes reuşeşte să ducă la capăt cu multă graţie acest caz aparent foarte complicat.
Romanul face parte din categoria "de recomandat şi altora" :). Şi să nu uit, încă odată, mulţumesc Oana! :*

Sursa foto

Maigret şi femeia nebună - Georges Simenon

Asta a fost a doua mea experienţă cu Simenon, iar părerea mea despre el ca fiind un scriitor relativ normal, neieşit din comun, de romane poliţiste, a rămas aceeaşi.
De data asta, romanul în cauză a fost "Maigret şi femeia nebună", un roman foarte scurt, care mi s-a părut foarte previzibil, pentru că, în afară de persoana omorâtă, au existat numai 3 persoane care au fost considerate suspecte, iar asta mi se pare...lipsă de imaginaţie din partea autorului.
Intriga este totuşi una foarte interesantă. O bătrânică obişnuită vine la poliţie şi cere insistent să vorbească cu inspectorul Maigret, pentru că a remarcat că, de ceva timp, i se mişcă singure lucruri de prin casă: vaza de pe partea dreaptă a mesei o găseşte pe partea stângă, şi tot aşa. Maigret, crezând că bătrâna este un pic (mai mult) paranoică, nu tinde s-o ia în seamă, dar la scurt timp, aceasta este ucisă în apartamentul ei. Inspectorul, plin de remuşcări, ia cazul în propriile mâini, şi ajunge destul de repede la un rezultat.
Pe o scara de la 1 la 5, i-aş da probabil un 3. Este o carte bunicică, eventual de recomandat, dar în niciun caz nu se compară cu "marii" literaturii poliţiste: Agatha Christie, Arthur Conan Doyle, Stieg Larsson etc. :)

Sursă foto

Memoriile unei gheişe - Arthur Golden

Recunosc că mi-a luat ceva mai mult timp să termin cartea asta, dar vine şi explicaţia: am citit şi altceva în paralel (first experience:D), şi cartea a fost un pic cam prea condensată, cu scris mic, pagini multe, multă descriere. Mi-a plăcut totuşi foarte mult, pentru că, pe tot parcursul cărţii, am fost sigură că povestea este desprinsă din realitate, dat fiind că existau foarte multe detalii, şi naratoarea i se adresa cititorului ca şi cum ar fi fost la o ceaşcă de cafea, subiectiv, la persoana I. Abia la sfârşit, la rubrica de mulţumiri, am citit şi eu că personajele sunt ficţionale, cu toate că existaseră în perioada 1930-1940, în realitate, unele care s-ar fi putut asemăna cu cele prezentate.
Este destul de greu să fac un sinopsis, dar o să încerc. Chiyo (al cărei nume se schimbă apoi în Sayuri), o fetiţă dintr-un sat japonez, este vândută de către tatăl ei, după ce mama sa moare de cancer, şi ajunge la o okiya, adică o casă în care sunt găzduite gheişele. Gheişele sunt dame de companie foarte culte, sofisticate, care îşi încântă clienţii prin cântec, dans, şi turnat sake (băutură tradiţională), iar asta este ceea ce Chiyo învaţă pe parcurs. Are norocul de a o întâlni pe înţeleapta Mameha, care o îndrumă şi o ajută să devină cunoscută, însă trebuie să ţină piept şi atacurilor rivale, care nu contenesc să apară. Sayuri însă se îndrăgosteşte, iar asta nu poate să-i aducă decât necazuri.
Mai multe detalii despre ce înseamnă viaţa de gheişă, despre ce se întâmplă cu Sayuri, nu puteţi afla decât dacă citiţi cartea, lucru pe care vi-l recomand cu căldură! :)

Nu plânge sub clar de lună - Heather Davis

Oi fi promis eu că nu mai mă apuc de serii vampireşti/vârcolăceşti, dar asta a fost o excepţie, pentru că o prietenă de-a mea s-a oferit să mi-o împrumute, m-a atras coperta, şi pentru că nu este o serie de 1000 şi una de volume în care se lălăie acţiunea, ci este o carte independentă, fără alte continuări care urmează.

Asta a trecut puţin, deci, în extrema cealaltă, pentru că într-o singură carte, de 300 de pagini, cu pauze mari între rânduri, şi în care până la jumate nu se află care e supernatural şi care nu, nu prea ai când să creezi prea multă acţiune, şi ajunge, până la urmă, tot o lălăială.

O fată de şaişpe ani, Shelby, este expediată de mama vitregă într-o tabără de reeducare (am remarcat că astea sunt foarte căutate de către părinţi prin America - şi asta ar trebui să spună ceva), şi acolo întâlneşte un băiat, Austin, fiul unei excentrice vedete rock, care, după primele aparenţe, este dependent de droguri. La jumătatea cărţii Austin i se dezvăluie lui Shelby, afirmând că este vârcolac, şi că singura modalitate prin care să stea departe de forma sa de lup o reprezintă aşa-zisele "droguri", de fapt un antibiotic prescris de doctorul familiei, care cunoaşte situaţia acestuia. Problema este că sticluţele de substanţă i-au fost confiscate la intrarea în tabără, iar asta duce la o serie de întâmplări cu urmăriri, furişare prin pădure, atracţie "involuntară" (cică) pentru tipii periculoşi, cântece de tabără super plicticoase, şi multe altele!

Este o carte uşoară, recomandată în special adolescenţilor :)

Bărbaţi care urăsc femeile - Stieg Larsson

Asta e una din cărţile pe care, la început, n-ai nicio tragere de inimă să le citeşti, vezi apoi zeci de review-uri care te conving, până la urmă, să o faci, iar după ce ai terminat-o, te gândeşti cât de fraier ai fost că ai amânat atâta şi ai fost gata să treci pe lângă o super-carte.
Mi s-a întâmplat şi mie de atâtea ori să fac aşa, iar asta a fost una din dăţile alea. Cartea este foarte groasă, destul de scumpă pentru bugetul meu (care, practic, este 0), dar recent, după ce am citit câteva recenzii mai elaborate, am dat fuguţa la bibliotecă şi am ţinut cartea în mână la scurt timp după asta.
Nici nu ştiu cu ce să încep, pentru că sunt atât de multe idei, atât de multe de spus, încât mi-este greu să le scriu pe toate şi mi-e frică să nu dau şi vreun spoiler, ceva.
Cartea nu începe în forţă, that's for sure. Dacă n-aş fi citit atâtea păreri bune despre ea, m-aş fi oprit după primele 100 de pagini, pentru că mi-aş fi zis că nu are ce să fie prea interesant. Povestea începe cu Mikael Blomkvist, un jurnalist acţionar la revista Millennium, care este acuzat că ar fi adus acuzaţii grave unui mare om de afaceri, fără dovezi în spate. Dup-aia începe o incursiune în trecut, şi se povestesc anumite amănunte despre afacerea mare a lui Wennerstrom (omul de afaceri), şi cum spală el banii. În acelaşi timp, în acelaşi oraş, apare în peisaj şi Lisbeth Salander, o tipă de 24 de ani, rockeriţă, slabă-anorexică, care nu vorbeşte cu nimeni în afară de absolutul strict necesar, dar care are un mare atuu: află informaţii preţioase într-un timp record (mai târziu se află că este o hackeriţă pricepută). Pentru acest atuu este angajată ca şi colaborator la firma Milton Security, care se ocupă cu rezolvarea problemelor de siguranţă ale oamenilor. Are însă şi ea probleme, cu tutorele ei, persoana care se ocupă de administrarea banilor ei şi care îi urmăreşte îndeaproape atitudinea.
Într-un orăşel din Suedia, coexistă şi bătrânul Henrik Vanger, fost magnat al întreprinderilor Vanger, acum bătrân şi aproape de moarte. Acesta, după ce îi verifică referinţele lui Blomkvist, prin firma la care lucrează Lisbeth, îl cheamă pe acesta şi îl roagă să scrie biografia familiei sale, ca pretext pentru a săpa în trecut, în urmă cu 36 de ani, când nepoata sa, Harriet, a fost dată dispărută, iar suspecţii pentru presupusul asasinat sunt membrii familiei, dintre care unii mai trăiesc şi astăzi. Jurnalistul acceptă provocarea, dar nu îşi pune deloc speranţe în rezolvarea misterului, iar la un moment dat situaţia chiar pare că stagnează grav, cel puţin până când descoperă un nou indiciu.. [Aici începe partea interesantă.] Cu tot mai multă pasiune, Mikael începe să adune mai multe informaţii, dar descoperă că are nevoie de un asistent, aşa că Lisbeth o să apară, în scurt timp, în acelaşi peisaj cu Blomkvist. Împreună, cei doi ajung la concluzii nebănuite, au parte de întâmplări neobişnuite şi periculoase, iar rezultatul...este unul cutremurător.

Ultimele două-trei sute de pagini sunt de-a dreptul fascinante, te ţin noaptea treaz, făcându-te să te întrebi oare ce o să se întâmple, şi te macină până când nu mai rezişti, şi, în miez de noapte, la lumina veiozei, te apuci să continui lectura, într-un ritm foarte alert, savurând fiecare clipă.. Este un thriller poliţist pe care îl consider cartea anului, şi abia aştept să citesc şi următoarele două cărţi din trilogie, să văd şi ecranizarea romanului ("The Girl with the Dragon Tattoo"), şi să revin cu recenzii :). O recomand tuturor, e super-super-super-super!!!!

După înmormântare - Agatha Christie

Am dat de cartea asta într-un raft prăfuit de la Iorga (Biblioteca din Ploieşti), sub numele de "După funeralii", într-o ediţie antică, bineînţeles, şi am fost foarte curioasă (cum sunt eu de obicei..:))).. La câte cărţi de Agatha Christie am citit, deja nici nu mai ştiu cum să fac o recenzie astfel încât să demonstrez că mi-a plăcut cartea, fără să repet, involuntar, ce am scris în celelalte postări.

Aş putea totuşi, cred eu, să fac un scurt rezumat. Un om bătrân, dar relativ bogat, moare într-un mod subit, iar membrii familiei, care nu se mai văzuseră de un car de ani şi o căruţă de zile, se adună la înmormântare. Aici, sora decedatului, Cora, o femeie naivă, şi care spune lucrurilor pe nume, fără să se gândească mai întâi la urmări, lasă să-i scape bănuiala evidentă că fratele său a fost omorât. Lumea o priveşte indignată, însă atunci când, a doua zi, femeia este descoperită moartă in casa sa, teroarea începe să se infiltreze printre membrii familiei, care au, fiecare în parte, bănuielile lor despre cineva anume. Avocatul familiei, speriat de această întâmplare, apelează la Hercule Poirot, care, prin inteligenţa sa, dă o nouă lumină cazului.. :)

Nu am de gând să dau mai multe detalii, spoilere, etc.; vreau să vă fac curioşi şi să citiţi cartea, pentru că este foarte frumoasă. Acum se găseşte şi în format nou, publicat de editura Rao, şi este foarte uşoară şi practică, de cărat pe oriunde:)

Casa Nopţii - P.C. Kast şi Kristin Kast

Am început să citesc seria asta în urmă cu vreun an, când o colegă de-a mea, foarte pasionată de vampiri, şi în plină febră de astfel de cărţi, a început să se arate pe la şcoală cu prima carte din serie, "Semnul", pe care am împrumutat-o şi eu. Mi-a plăcut, şi am continuat cu următoarele 4 cărţi din serie, care au apărut rând pe rând, dar când am ajuns la sfârşitul volumului 5, am realizat că povestea nu era nici pe aproape de final. Asta m-a determinat să dau un search pe Google, care mi-a comunicat, prin inteligenta Wikipedia, că seria are nici mai mult, nici mai puţin de ... 9 volume!! Nu spun asta ca şi cum n-aş fi în stare să citesc atât, ci pentru că povestea a început să devină plictisitoare, încetul cu încetul, şi o prelungeşte doar de dragul prelungitului.
Oricum, long story short, m-am decis să mă opresc, însă cum eu sunt curioasă din fire, mi-am călcat pe inimă şi am citit de curând şi următoarele 2 cărţi, care au apărut pe parcursul verii. Mi s-a părut, din ce în ce mai mult, o lălăială, şi acum chiar nu vreau să mai continui cu ultimele două cărţi,oricât de mare ar fi ispita:))

Ca să vă dau o idee despre cum începe povestea, o să vă spun că Zoey Redbird este o adolescentă normală. Asta până când îi apare un semn în formă de semilună în mijlocul frunţii, semn că a fost Aleasă pentru a deveni un vampir, şi se mută la o şcoală specială, numită Casa Nopţii. Aici, ea dă de copii la fel ca ea, care se pregătesc pentru a deveni vampiri, leagă prietenii, dar, încetul cu încetul, ajunge să descopere şi secrete cutremurătoare şi vampiri răi, care ar putea distruge lumea:)) (iar asta nu este imaginaţia mea, ci a scriitoarelor)..

Termin postarea prin a vă spune că recomand cărţile, în măsura în care aveţi timp şi chef să vă ţineţi de 9 volume apărute când şi când, şi în măsura în care vă plac poveştile vampireşti. Mie una, mi-a ajuns..:)

[In poza este ultima carte aparuta din serie.- vol.7]

Moarte în nori - Agatha Christie

Am revenit la Agatha Christie după ce am citit romanele alea uşoare, pentru că aveam nevoie cu adevărat de ceva acţiune. Şi am primit, după cum am sperat.
Intriga are în centru o doamnă foarte bogată, care este ucisă cu o săgeată otrăvită, într-un avion din Franţa spre Londra. Poirot, care se afla în respectivul avion, este foarte interesat de cazul femeii, şi se simte şi oarecum vinovat, fiindcă a dormit tot timpul zborului, din cauza răului de înălţime, aşa că începe o investigaţie în propriul său stil. Rezolvarea misterului însă se dovedeşte a fi mai grea decât s-a aşteptat, pentru că niciun pasager nu a avut atât un mijloc de a trece pe lângă femeie în timpul zborului, cât şi un motiv pentru crimă. Sau cel puţin aşa pare...

O recomand cu căldură tuturor, şi garantez că n-o s-o lăsaţi din mână odată ce aţi început-o!

Îngerul căzut - Don J. Snyder

(a patra- şi ultima carte din Colecţia de Romane vol. 8 - Reader's Digest)

Pentru început, îmi pare rău că am cam luat, involuntar, o pauză de la comentat cărţile citite. Asta nu înseamnă că am lăsat-o mai moale cu cititul, doar că am luat-o mai uşor cu blogul.

Ultimul roman din Colecţia de Romane vol.8 îl prezintă pe un bărbat care se întoarce, la moartea tatălui său, în orăşelul său natal, şi destinul face ca acolo el să-şi întâlnească trecutul, să aibă de-a face cu repercusiunile acestuia, şi, bineînţeles, apare şi o fată, tot din trecut:).
Este un fel de dramă de familie amestecată cu o poveste de dragoste, pe un fundal "înzăpezit". Recomand cartea în măsura în care doriţi să petreceţi o zi/după masă stând cu nasul în carte şi visând:)

Păcate în Paradisul Albastru - C. J. Box

(a treia carte din Colecţia de Romane vol.8)
Am citit acum destul de mult timp cartea, review-ul este puţin întârziat, ca de altfel şi celelalte, deci informaţia nu este proaspătă în mintea mea, aşa că o să fac un scurt rezumat, fără detalii.
Romanul prezintă aventurile a doi frăţiori dintr-un orăşel mic care sunt, din pură întâmplare şi pur ghinion, martori la o crimă. Ucigaşii află că secretul lor nu este în siguranţă şi încep să-i caute pentru a scăpa de problemele pe care cei mici ar putea să le aducă. Copiii se ascund cum pot, dar făptaşii se dovedesc a fi nişte oameni importanţi din oraş, care au acces la multe resurse, lucru care le uşurează semnificativ căutarea...
Părerea mea e că romanul este destul de sec, adică acţiunea e un pic cam banală, cam seacă, cam previzibilă, şi, ce m-a întristat cel mai mult a fost faptul că la sfârşit, pe lângă oamenii răi, mor şi multe personaje pozitive, şi ăsta deja nu mai e happy end, deci deja nu prea-mi mai place:)).
Oricum, o recomand, dacă vrei să citeşti ceva care să-ţi ocupe doar o dup-amiază, pentru că nu este foarte mare şi nu trebuie nici să-ţi baţi capul prea mult cu ea.

Sursă poză

Step Up 3(D)

Cum v-am promis acum câtva timp, o să vă prezint părerea mea sinceră şi personală despre filmul Step Up 3, pe care tot voiam să-l văd (în format normal, nici nu visam la 3D) de când a apărut, pentru că mi-au plăcut mult primele două (mai exact, în special primul:d). Ei bine, am avut şi ocazia să-l văd, şi am rămas, sincer, cu un gust amar.
În film este vorba de un tip, al cărui nume nu m-a interesat în mod special, care deţine un club de dans, moştenirea de la părinţii lui, şi adună dansatori buni de prin toate colţurile New York-ului, cu care participă la concursuri de dans. Clubul ajunge să aibă datorii foarte mari, iar tipul (aşa o să-i spun, în lipsă de cunoştinţă a numelui său) decide să mai caute dansatori pentru ca să participe la cea mai mare şi mai tare competiţie de dans, unde premiul cel mare e 100.000 de dolari, destul cât să achite datoria. Aşa îl găseşte pe Moose (care a fost personaj secundar în Step Up 2), şi încă o fată (pe care, again, nu ştiu cum o cheamă), care se dovedesc a fi foarte buni dansatori. Pe lângă problemele astea, clubul trebuie să reziste şi în faţa rivalilor săi, care sunt de asemenea foarte buni, şi de aici porneşte o serie întreagă de intrigi, secrete, şi sentimentalisme. Iar cu dansul, Dumnezeu cu mila..
Nu ştiu cum s-ar vedea în format 3D, cu toate că aş fi oarecum curioasă, dar în format normal, nu mi s-a părut că ar fi ceva aşa de extraordinar. Nu mai spun că mişcările şi cascadoriile trucate sunt atât de evidente, sau că în scenariu sunt nişte gafe monumentale, că deja e prea mult.
În concluzie, nu recomand.

Sursă poză