Same me, new ZIP code.

Îmi pare rău că pentru o perioadă de timp am ieşit din peisaj, atât eu, cât şi blogul, pe care l-am şters din motive subiective, dar am revenit, şi acum aştept să-mi intru din nou în ritm. Am vrut să mă mut pe Wordpress, şi m-am răzgândit în ultimul moment (lucru foarte tipic pentru mine), dar mi-am schimbat adresa în http://corinnas-thoughts.blogspot.com, ca să fie ceva nou, totuşi. Observ că şi interfaţa Blogger s-a schimbat (cei care au bloguri pe Blogger înţeleg ce vreau să spun), şi, cu toate că la început mi s-a părut destul de greu să mă adaptez cu noul look, acum mi se pare foarte practic şi mult mai avansat decât cel vechi :).

S-a terminat şi vara, şi vacanţa. Luni o să încep şcoala, şi, dat fiind că trec clasa a 9-a, abia aştept, pentru că vreau să-mi cunosc noii colegi:). Am intrat la profil real, de mate-info, şi am aflat chiar ieri că o să am 23 de băieţi în clasă, din 30, şi îmi pare bine, fiindcă am descoperit că băieţii sunt de multe ori o companie mai plăcută decât fetele, care au de multe ori personalităţi mult mai plăcute decât acestea.
Cât despre blog, am o mulţime de cărţi de comentat, şi sper să mă ocup de ele cât mai curând. În materie de filme/seriale, am văzut zilele trecute Step Up 3 (varianta normală), şi poate că o să-mi scriu părerea despre el, şi am terminat (într-o lună) şi 7 sezoane din Anatomia lui Grey (mulţumită lui VPlay, care a renunţat la aşteptarea aia de 20 de minute înainte de fiecare episod), dar n-o să-l comentez, pentru că probabil mi-ar lua o zi întreagă.

Cam atat deocamdata. Glad to be back!

Sursă poză

Râul iubirii - Karen Harter

(a doua carte din Colecţia de Romane vol. 7 - Reader's Digest)

Râul iubirii face parte din categoria romanelor pe care le termini de citit într-o zi, pentru că sunt destul de scurte şi tu eşti foarte curios să vezi cum se termină totul.
Povestea este concentrată asupra Samanthei, o tânără de 24 de ani, care, în urmă cu şapte ani, a fugit de acasă cu prietenul ei din cauza unor certuri cu tatăl ei, un dur judecător. Acum, fiul său TJ, în vârstă de 5 ani, care vrea să îşi cunoască bunicii, singurătatea, şomajul, o boală gravă cu inima, şi dorul de casă şi de prieteni o împing pe Sam să se întoarcă în orăşelul ei natal. Aici, ea trebuie să îşi rezolve problemele cu părinţii şi cei dragi pe care i-a lăsat în urmă, pentru a putea merge mai departe.
Este o carte foarte frumoasă, emoţionantă, pe care o recomand cu toată căldura.

Sursă poză

O altă minivacanţă

Asta e partea în care îmi cer iarăşi scuze pentru că nu am mai activat pe blog de ceva timp, dar am fost iar plecată. Am plecat la sfârşitul lunii într-o tabără din apropierea Braşovului, unde am stat aproape o săptămână, am vizitat nişte rude din Olt, iar după 10 zile de călătorii prin partea de sud a ţării, m-am întors acasă, şi nu prea mai aspir la alte ieşiri, având în vedere că vreo lună din vacanţă mi-am petrecut-o departe de casă. De-acum încolo o să stau aici, în Ploieşti, la calculator, la Grey's Anatomy, de care m-am îndrăgostit definitiv şi irevocabil, pe-afară, cu prietenii, şi iar în casă, în compania mult iubitelor mele cărţi.
Înainte să plec, am dat o raită prin centrul oraşului, în căutare de cărţi, şi am găsit la anticariat două cărţi în stare foarte bună, ediţii noi, la nişte preţuri foarte bune, iar romanele s-au dovedit a fi foarte plăcute. Una dintre cărţi, ce am citit-o înainte să plec, este "Se numea Sarah", scrisă de Tatiana de Rosnay, o carte pe care o vânam de mult şi care nu mi-a dezamăgit aşteptările, şi am găsit şi o colecţie de romane, un fel de 4 in 1 de la Reader's Digest, care conţine, după cum am mai spus pe acelaşi rând, 4 romane destul de scurte (scurte însemnând cel mult 200 de pagini), dar care te prind foarte repede. Am terminat deja două dintre ele, şi urmează să scriu recenziile cât mai curând, însă uneori n-am niciun chef să îmi caut cuvinte şi le las tot timpul pe mai încolo.

Deci, cine îmi spune Welcome back?

I'm back :]

După o pauză de o lună, m-am întors pe blog, aşa cum v-am promis. Am fost plecată în străinătate la nişte rude, şi aş fi stat mai mult, dar a apărut o problemă, aşa că am fost nevoită să vin înapoi la jumătatea lui iulie.
Am petrecut un timp foarte frumos acolo, am stat undeva lângă Marea Mediterană, şi am avut, bineînţeles, multe ocazii să mă bălăcesc, lucru care m-a încântat până peste cap. :)
Acum sunt din nou aici, o să urmeze trei recenzii (ale cărţilor pe care le-am citit în timpul ăsta), şi vreau să vă mai spun că, datorită hazardului, am văzut acolo câteva episoade din Anatomia lui Grey, şi de când am venit acasă, stau ore întregi pe VPlay, uitându-mă la câte o jumătate de sezon pe zi. E pur şi simplu prea frumos serialul ca să stau departe de el :x!

I love my people....

...but I've gotta leave them 4 a while :(

Da, e adevărat, de mâine n-o să mai fiu pe-aici, nici pe blog, nici prin oraş, pentru că plec la nişte rude care locuiesc în altă ţară şi o să stau o mare parte din vacanţă acolo. Ştiu că am promis să nu mai abandonez blogul, însă situaţia asta este un pic diferită, şi o să revin de îndată ce mă întorc, iar dacă o să am posibilitatea să intru pe blog, o să o fac cu mare plăcere, şi o să vă povestesc cum mai e viaţa mea, aşa cum v-am obişnuit. O să-mi iau şi două cărţi cu mine, ale căror recenzii vor apărea tot atunci când mă voi întoarce.

Am terminat şi examenele, cu medie mare, 9.77, cu toate că ştiu că dacă aş fi săpat mai adânc în cunoştinţele mele de geometrie în spaţiu aş fi luat o notă mai mare la mate, dar sunt mulţumită, pentru că o să intru la liceul la care doresc şi n-o să întâmpin probleme (sau cel puţin aşa sper).

Fără să mai adaug multe, pentru că mai este foarte puţin timp până plec, şi foarte multe lucruri de făcut, vă spun la revedere, şi aveţi grijă de voi! Pupici :*

Blogul meu - istoric, motive pentru care îl ţin, şi altele

Dacă aţi dat vreodată clic în partea din dreapta a blogului, unde este link pentru profilul meu complet (asta ar însemna să intraţi pe pagina asta), aţi văzut, probabil, că blogul meu datează din septembrie 2008. Cu toate că aceea este perioada când mi-am făcut blogul (voind atunci să fie un blog despre muzică :d), am început să scriu pe el abia anul trecut, prin martie, luând exemplu de la o colegă care era atunci o mare bloggeriţă. Am scris pe blog tot ce mi-a trecut prin cap, dar în general lucruri despre mine, care să mă caracterizeze. La un moment dat, când intrasem într-o stare nasoală de spirit, am scris despre sentimente, şi tot felul de chestii, la care mă uit acum un pic cruciş, pentru că pur şi simplu nu sunt o adeptă a descrierilor, nici scrise de alţii, nici debitate de mine (de-asta mai sar uneori pasaje din cărţi unde este descris un singur lucru într-un capitol întreg - gata, am recunoscut, nu mă mai aveţi cu nimic la mână >:) ).

Cum eu stau un pic cam prost cu voinţa şi conceptul de proprie iniţiativă, m-am lăsat de blog pe timpul verii trecute, pentru că nu mai găseam niciun subiect calumea despre care să vorbesc, şi pentru că vara, în general, pe căldura insuportabilă, numai să scrii pe blog nu ai chef. Am revenit totuşi, după cum se vede, după o jumătate de an, în martie, şi am început să scriu în special despre cărţi, care începuseră să curgă necontenit în mâinile mele. Am scris până acum despre 13 romane, pe care vă invit cu mare plăcere să le citiţi. Momentan însă, "producţia de recenzii" este într-o mică pauză, din cauză că n-am mai citit cu aşa de multă ardoare de vreo 20 de zile, de când m-am apucat de Romanul adolescentului miop, care nu-mi place mai deloc, dar pe care vreau să-l citesc, din respect pentru nea Eliade.

În afară de recenzii ale cărţilor citite de mine, cititorii blogului meu mai citesc pe-aici şi diverse lucruri despre filme, seriale, despre activităţile mele cotidiene, care nu cred că prezintă un interes extraordinar pentru cei mai mulţi, dar care îi ajută pe cei care vor să mă cunoască mai bine. Mă ajută şi pe mine, deoarece fiecare postare mă forţează să cuprind în cuvinte esenţialul caracteristicilor mele şi astfel reuşesc să mă descriu mai bine oamenilor care mă întreabă anumite lucruri despre mine. Pot, de asemenea, să bat câmpii legat de ce subiect vreau, fără să îmi fie teamă că persoana de lângă mine mai are puţin şi adoarme. Aici, cei care citesc o fac DOAR DACĂ VOR.

Sincer, vreau să mă ţin de blogul acesta cât mai mult timp. Uneori mă întreb dacă o să mai existe My written thoughts şi când oi avea 20 de ani, şi îmi surâde ideea... Până atunci, cine ştie, o să devin o bloggeriţă profesionistă şi foarte cunoscută :)) (Nu fiţi răi, fiecăruia îi place să viseze :)))

School is over :x

Da, s-a terminat scoala, din fericire! Am terminat opt clase foarte bine, cu medii foarte mari, si sunt foarte multumita. Urmează să dau luni şi miercuri Evaluarea Naţională (examenele, pe limbaj românesc) la română şi mate, dar, cum am mai spus, n-am niciun chef să învăţ, aşa că pierd ziua mai mult la calculator şi pe afară, spre disperarea alor mei..
M-am reapucat de Romanul adolescentului miop, pentru că mă plictiseam prea tare ieri, şi a început să-mi placă cât de cât, pentru că băiatu' ăsta din carte e la fel ca mine atunci când e vorba de a învăţa: "eh...am timp să învăţ mâine şi poimâine".. Mâine se ia cu alte treburi şi îşi promite că va învăţa a doua zi, iar "poimâine" îşi dă seama iar că n-are niciun chef să înveţe, şi aşa merge cu lecţia neînvăţată :)).

Cam atât deocamdată. Mai vorbim :d

My life these days

Uh...n-am mai scris de ceva timp, în mare parte pentru că am luat vacanţă, şi în momentele astea, şi neuronii mei iau o mică mare pauză. Am două examene săptămâna viitoare, care, filozofic vorbind, îmi vor hotărî liceul destinul dar, cum n-am fost niciodată genul care să-şi facă griji (până în ultima zi), n-am niciun stres. Am început să citesc Romanul adolescentului miop, dar mă plictiseşte aşa de tare, încât m-am hotărât să-l las o vreme, ca să nu mă deprime (scuze pt. cei care sunt fani ai romanului..eu doar spun ce-am pe inimioară). Cum nici de citit n-am, nici de învăţat nu învăţ, nici treabă prea multă nu fac..stau şi pierd vremea, şi mă întreb seara ce-am realizat eu pe parcursul zilei. Îmi propun, bineînţeles, ca următoarea zi să fiu mai harnică, dar sfârşesc tot în faţa facebookului, a filmelor, şi, ocazional, în faţa blogului meu, pe care sper din tot sufleţelul că-l citeşte cineva (în afară de mine). [Si sper, again, să nu-l las baltă aşa cum l-am lăsat vara trecută..]
Ca să mă contrazic un pic, nu stau doar în faţa calculatorului. Mi-am luat duminică (da, in ziua de Rusalii - era deschis la Metro :d) role (yayy!!), de care am dus lipsă cu desăvârşire vreun an, şi am ieşit cu ele prin cartier să mă plimb. Bineînţeles, pentru ca ziua mea să nu fie bună, s-a găsit un câine maro cu un ochi albastru şi unul negru să mă latre, să mă fugărească (pe scurt, să mă sperie), şi astfel m-am autoexpediat înapoi în casă, la calculator.
Astăzi s-a întâmplat o chestie foarte ciudată. Când am venit de la pregătire, m-am dus să-mi iau o ingheţată, pentru că sunt un pic cam dependentă de ea (asta pt. necunoscători). STUPOARE! Nu am găsit decât cu vanilie (care nu prea-mi place de nicio culoare), şi m-am lăsat păgubaşă (asta până la următorul magazin, unde am găsit Joe Chocomania:x:x).

Ca să derulez înapoi.... Vineri am fost la Bucureşti, pentru premierea concursului de care v-am mai povestit, Shakespeare School Essay Competition (citeşte despre el aici). Am luat locul 4 din 20 (prima menţiune), şi m-am simţit foarte bine, pentru că am câştigat multe premii foarte drăguţe. Am dat o raită şi la Afi Palace, de care m-am îndrăgostit de-a binelea, şi căruia i-am promis o revedere foarte curând! După ce am mai rătăcit prin Bucureşti vreo oră cel puţin, ca să găsim ieşirea spre Ploieşti, am ajuns acasă, am ieşit afară cu prietenii...şi cam atât.

Sigur mai sunt nişte amănunte de care o să-mi aduc aminte la noapte, când o să încerc să dorm liniştită (fără bâzâit de muşte care ajung până la urmă strivite pe geam, de către papucul care acţionează, cu ajutorul meu, cu o forţă foarte rapidă şi foarte mare), dar deocamdată mă opresc aici, pentru că mi-e cam foarte somn.

Plăcinta e dulce la sfârşit - Alan Bradley [carte de la Bookfest:d]

M-am desfătat zilele astea cu primul roman al canadianului Alan Bradley, care a făcut o treabă foarte bună. Personajul principal este Flavia de Luce, o fetiţă de 11 ani, a cărei mare pasiune este chimia şi prepararea otrăvurilor, testate pe surorile mai mari şi răutăcioase. Pe lângă asta, este o fată foarte ageră si intuieşte foarte repede lucruri pe care ceilalţi nu le-ar putea vedea niciodată. Aşa cum au spus şi criticii cărţii, Flavia de Luce este un amestec de Sherlock Holmes, care contribuie cu abilităţile deductive, Marie Curie, care aduce chimia, şi Dr. Jekyll, acesta din urmă venind cu zelul.

Acţiunea propriu-zisă se întâmplă în Anglia, în vara lui 1950, în jurul conacului Buckshaw al familiei De Luce. Într-o seară, Flavia aude o ceartă între tatăl ei şi un bărbat roşcat, iar acesta din urmă este descoperit câteva ore mai târziu de către Flavia, în parcela cu castraveţi, chiar înainte de ultima suflare. Deşi conştientă de gravitatea faptului, fetiţa este foarte entuziasmată pentru că are de-a face cu un lucru neobişnuit, şi începe să investigheze pe cont propriu moartea bărbatului. Între timp, tatăl Flaviei este arestat ca principal suspect, iar acest lucru o motivează pe micuţa detectiv să sape adânc în trecutul tatălui său. Descoperă astfel o mulţime de secrete îngropate de vreme, care nu au ieşit niciodată la iveală, şi care se învârt în jurul unor timbre unicate. Bineînţeles, se schimbă roata şi pentru Flavia, care nu poate să fie întotdeauna pregătită pentru orice..

Chiar vă recomand cartea, cu siguranţa că vă va plăcea!


P.S. Asta a fost postarea cu nr. 50! E bine, având în vedere că am stat pe tuşă o juma' de an..

Plec departe, plec pe Marte....xD

Maine incepe o noua zi, o noua aventura.. Plec in tabara la muntee :D..

Deci, pana cand ma intorc ... Tchuuss !

When it rains and rains..

..Baby, I hate days like this!

Ploua, ploua, ploua. Dupa o saptamana in care am avut rau de furca cu caldura, iar aparatele de aer conditionat abia au putut sa faca fata, a inceput sa toarne.. Si raau.

Sa speram ca nu o tine tot asa, poate o sa putem si noi sa ne bucuram de o vacanta ... normala.
Si prin "normala" ma refer la vreme acceptabila. Aaaa.. si stabila.

Da` nu depinde de noi...

It's over!

Gata! S-a terminat! Oficial avem 3 luni de vacanta, distractie, stat degeaba si de negandit la scoala (ma rog, ne gandim acolo putin daa`..). 3 luni in care sa nu mai trebuiasca sa ne gandim ca a doua zi dam lucrare si luam nota mica, 3 luni in care putem sa ne trezim si sa ne culcam la orice ora vrem, fara sa ne fie frica sa nu adormim la ore...ce sa mai, s-au dus toate temerile legate de scoala...[in fine, asta daca n-ati ramas cumva corigenti:))].. Si chiar daca incepem de la anu` aceleasi lucruri, numai ca in cantitati mai mari si mai grele, nu merita sa ne gandim de acum la astea.. acum traieste clipa si bucura-te de vara care iti bate la usa si de soarele care iti bate in geam :)
Deci vacanta placuta va urez tuturor...si sa auzim numai de bine :D

Cat despre mine, eu o sa intru pe aici mai rar...dar nu va uit :)

Titlu? Nu stiu..

A trecut si luna mai. Maine este iunie. Un nou capitol. Un nou sezon. Noi aventuri. O alta vacanta care ne asteapta la mai putin de doua saptamani departare. La scoala, lucrurile sunt deja ca si rezolvate. Profesorii numai de scoala numai au ei chef.. Mediile sunt ca si incheiate, iar dupa cum se comporta se vede ca singurele lucruri la care se gandesc (legat de scoala) e sa ia mai repede vacanta si sa se termine greva asta (nu vrea nimeni sa renunte la 25% din salariu...). Si cu greva asta, numai aiureli. Toti stabilesc ca e greva, numai ca 80% din profesori fac scoala. In ziua cu greva, apare bacu` la engleza. Si uite asa nu mai e greva. Pai ori e, ori nu e.. Unde e solidaritatea intre profesori?
In fine, nici nu prea-mi pasa.
Tot ce vreau acum e sa stiu ca am terminat cu totul cu scoala, ca am trecut cu bine si de anul asta, vreau doar sa-mi iau diploma si sa stiu ca am o vacanta de vara intreaga la dispozitie.

Cat despre blog, pe el n-am mai scris de ceva timp. Nu stiu, n-am avut nici prea mult chef, nici prea multe subiecte despre care sa-mi vina inspiratie..asa ca..las totul sa vina de la sine. Ce o fi o fi:))

What's wrong with the seasons?!

A venit vara. Mai repede, ce-i drept. Nici n-am avut bine timp sa ne scoatem imbracamintea de primavara, ca a trebuit sa trecem la cea de vara. Tricouri cu maneci cat mai scurte, pantaloni scurti, ploi scurte si racoroase, vremea calda, soarele care iti lasa pe fata un bronz de nici tie nu-ti vine sa crezi, inghetata pe care o mananci la umbra.. Totusi mai lipseste ceva parca. Pofta de viata. Parca fiecare e preocupat de ceva, fiecare are ceva pe suflet.
Nu-i nimic, ne consolam, vine si vacanta. Atunci o sa fim total liberi. Tezele, examenele, notele in plus care ne trebuie ca sa ni se incheie mediile o sa fie in curand niste amintiri de care o sa ne aducem doar aminte (sau poate nu) mai tarziu.

:)