Asta a fost a doua mea experienţă cu Simenon, iar părerea mea despre el ca fiind un scriitor relativ normal, neieşit din comun, de romane poliţiste, a rămas aceeaşi.De data asta, romanul în cauză a fost "Maigret şi femeia nebună", un roman foarte scurt, care mi s-a părut foarte previzibil, pentru că, în afară de persoana omorâtă, au existat numai 3 persoane care au fost considerate suspecte, iar asta mi se pare...lipsă de imaginaţie din partea autorului.
Intriga este totuşi una foarte interesantă. O bătrânică obişnuită vine la poliţie şi cere insistent să vorbească cu inspectorul Maigret, pentru că a remarcat că, de ceva timp, i se mişcă singure lucruri de prin casă: vaza de pe partea dreaptă a mesei o găseşte pe partea stângă, şi tot aşa. Maigret, crezând că bătrâna este un pic (mai mult) paranoică, nu tinde s-o ia în seamă, dar la scurt timp, aceasta este ucisă în apartamentul ei. Inspectorul, plin de remuşcări, ia cazul în propriile mâini, şi ajunge destul de repede la un rezultat.
Pe o scara de la 1 la 5, i-aş da probabil un 3. Este o carte bunicică, eventual de recomandat, dar în niciun caz nu se compară cu "marii" literaturii poliţiste: Agatha Christie, Arthur Conan Doyle, Stieg Larsson etc. :)
Sursă foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu