Hmm..nu pot să spun nici că am adorat cartea asta, nici că nu mi-a plăcut, pentru că aş minţi în ambele cazuri. Cred că aş putea spune că este o carte bună, însă nu chiar pe gustul meu.În orice caz, nu se compară cu Prinţesa gheţurilor, lucru care mi-a tăiat un pic din avântul de a continua cu seria asta.
Cartea este un pic cam... sadică. Poliţia din Fjallbacka se confruntă acum cu o crimă recentă, care este cel puţin neobişnuită. O tânără nemţoaică este găsită moartă într-o prăpastie, fără haine pe ea, şi având numeroase răni pe corp. Sub cadavrul ei, poliţiştii descoperă cu stupoare scheletele altor două tinere, care dispăruseră la sfârşitul anilor '70. Sarcina de a găsi criminalul (sau criminalii) îi revine comisarului Patrik Hedstrom, care între timp s-a căsătorit cu Erica, şi aşteaptă să devină tată. Erica joacă, în acest roman, rolul femeii casnice, luând parte la anchetă doar prin colectarea unor informaţii despre fetele dispărute în 1979, însă are şi ea parte de neplăceri acasă, fiind gravidă...[iar acesta este singurul lucru care înveseleşte un pic povestea].
Hedstrom si subalternii încep să sape în trecut, şi dau de fel de fel de intrigi, secrete, care cuprind fanatici religioşi, gelozii din dragoste, vindecări false, şi multe altele. După un timp, mai dispare o fată, iar poliţiştii devin din ce în ce mai disperaţi şi ingrijoraţi în legătură cu posibilul ucigaş (şi violator, ca un bonus) în serie, care ameninţă liniştea (şi economia provenită din turism) micului orăşel de pe Coasta de Vest a Suediei.
Ca o Nota Bene! pentru cei slabi de inimă, vreau să vă spun că la fiecare început de capitol, sunt prezentate, în câte o pagină sau două, gândurile fetelor torturate (cele din 1979, şi apoi cele din prezent), şi, vă spun eu, provoacă fiori (de spaima, biensûr)!
Concluzia: dacă sunteţi pasionaţi de tipul ăsta de romane, pot să spun că este unul foarte bun. În schimb, dacă nu aveţi plăcerea de a citi despre sadism..hmm.. mai bine căutaţi o Agatha Christie! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu