My life these days

Uh...n-am mai scris de ceva timp, în mare parte pentru că am luat vacanţă, şi în momentele astea, şi neuronii mei iau o mică mare pauză. Am două examene săptămâna viitoare, care, filozofic vorbind, îmi vor hotărî liceul destinul dar, cum n-am fost niciodată genul care să-şi facă griji (până în ultima zi), n-am niciun stres. Am început să citesc Romanul adolescentului miop, dar mă plictiseşte aşa de tare, încât m-am hotărât să-l las o vreme, ca să nu mă deprime (scuze pt. cei care sunt fani ai romanului..eu doar spun ce-am pe inimioară). Cum nici de citit n-am, nici de învăţat nu învăţ, nici treabă prea multă nu fac..stau şi pierd vremea, şi mă întreb seara ce-am realizat eu pe parcursul zilei. Îmi propun, bineînţeles, ca următoarea zi să fiu mai harnică, dar sfârşesc tot în faţa facebookului, a filmelor, şi, ocazional, în faţa blogului meu, pe care sper din tot sufleţelul că-l citeşte cineva (în afară de mine). [Si sper, again, să nu-l las baltă aşa cum l-am lăsat vara trecută..]
Ca să mă contrazic un pic, nu stau doar în faţa calculatorului. Mi-am luat duminică (da, in ziua de Rusalii - era deschis la Metro :d) role (yayy!!), de care am dus lipsă cu desăvârşire vreun an, şi am ieşit cu ele prin cartier să mă plimb. Bineînţeles, pentru ca ziua mea să nu fie bună, s-a găsit un câine maro cu un ochi albastru şi unul negru să mă latre, să mă fugărească (pe scurt, să mă sperie), şi astfel m-am autoexpediat înapoi în casă, la calculator.
Astăzi s-a întâmplat o chestie foarte ciudată. Când am venit de la pregătire, m-am dus să-mi iau o ingheţată, pentru că sunt un pic cam dependentă de ea (asta pt. necunoscători). STUPOARE! Nu am găsit decât cu vanilie (care nu prea-mi place de nicio culoare), şi m-am lăsat păgubaşă (asta până la următorul magazin, unde am găsit Joe Chocomania:x:x).

Ca să derulez înapoi.... Vineri am fost la Bucureşti, pentru premierea concursului de care v-am mai povestit, Shakespeare School Essay Competition (citeşte despre el aici). Am luat locul 4 din 20 (prima menţiune), şi m-am simţit foarte bine, pentru că am câştigat multe premii foarte drăguţe. Am dat o raită şi la Afi Palace, de care m-am îndrăgostit de-a binelea, şi căruia i-am promis o revedere foarte curând! După ce am mai rătăcit prin Bucureşti vreo oră cel puţin, ca să găsim ieşirea spre Ploieşti, am ajuns acasă, am ieşit afară cu prietenii...şi cam atât.

Sigur mai sunt nişte amănunte de care o să-mi aduc aminte la noapte, când o să încerc să dorm liniştită (fără bâzâit de muşte care ajung până la urmă strivite pe geam, de către papucul care acţionează, cu ajutorul meu, cu o forţă foarte rapidă şi foarte mare), dar deocamdată mă opresc aici, pentru că mi-e cam foarte somn.