miercuri, 26 octombrie 2011

Nu plânge sub clar de lună - Heather Davis

Oi fi promis eu că nu mai mă apuc de serii vampireşti/vârcolăceşti, dar asta a fost o excepţie, pentru că o prietenă de-a mea s-a oferit să mi-o împrumute, m-a atras coperta, şi pentru că nu este o serie de 1000 şi una de volume în care se lălăie acţiunea, ci este o carte independentă, fără alte continuări care urmează.
Asta a trecut puţin, deci, în extrema cealaltă, pentru că într-o singură carte, de 300 de pagini, cu pauze mari între rânduri, şi în care până la jumate nu se află care e supernatural şi care nu, nu prea ai când să creezi prea multă acţiune, şi ajunge, până la urmă, tot o lălăială.
O fată de şaişpe ani, Shelby, este expediată de mama vitregă într-o tabără de reeducare (am remarcat că astea sunt foarte căutate de către părinţi prin America - şi asta ar trebui să spună ceva), şi acolo întâlneşte un băiat, Austin, fiul unei excentrice vedete rock, care, după primele aparenţe, este dependent de droguri. La jumătatea cărţii Austin i se dezvăluie lui Shelby, afirmând că este vârcolac, şi că singura modalitate prin care să stea departe de forma sa de lup o reprezintă aşa-zisele "droguri", de fapt un antibiotic prescris de doctorul familiei, care cunoaşte situaţia acestuia. Problema este că sticluţele de substanţă i-au fost confiscate la intrarea în tabără, iar asta duce la o serie de întâmplări cu urmăriri, furişare prin pădure, atracţie "involuntară" (cică) pentru tipii periculoşi, cântece de tabără super plicticoase, şi multe altele!
Este o carte uşoară, recomandată în special adolescenţilor :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu