^^

Am revenit, dupa sarbatori, si de curand citesc o alta carte, "O supradoza de moarte", de Agatha Christie, dupa o pauza de carti de vreo saptamana, care aproape m-a innebunit (de-a binelea :) ).

Cartea e pe gustul meu, si parca vad cum maine o sa stau in fata ecranului, scriindu-mi parerile...

Paste fericit!

Cu ocazia Sarbatorilor Pascale, vreau sa va urez tuturor celor care dati cate o raita pe blogul meu, multa sanatate, bucurii, dragoste si tot ceea ce va doriti, alaturi de familiile si prietenii vostri!

Invitatie la vals - Mihail Drumes [quotes..]

Scriu mai jos câteva fragmente din carte care mi-au placut mult si pe care nu vreau sa le uit. Sunt, în fond, nişte lecţii de viaţă.

PARTEA INTÂI - Cap. I (inceputul romanului)
Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid. Sînt ferm convins că orice aş face de aici înainte nu rezolv nimic. Aşa că, neavînd încotro, mă văd silit să-mi plec steagul în faţa morţii. Sinuciderea se dovedeşte a fi un imperativ peste înţelegerea şi voinţa mea, un imperativ aş zice organic - împotriva căruia orice rezistenţă pare lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gînd: acela de a muri. În faţa lui, celelalte gînduri au amuţit, paralizate de înfricoşata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atîta rînduială cuminte, pentru că nu mi s-a întamplat să făptuiesc ceva cu acordul atît de unanim al gîndurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dîrze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticenţe sau ezitări...
Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am creat orbeşte, de-a lungul anilor, situaţiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morţii?
Nu ştiu, nu-mi dau seama... Ceea ce ştiu e că mîna destinului a aruncat cu o savantă preciziune un laţ, care mi s-a strîns concentric în jurul gîtului, şi simt cum mă sugrumă. Dar de-acum încolo, ce-mi pasă? Navighez pe apele resemnării şi ştiu foarte bine încotro mă duce corabia neagră.
Doamne, ce frică îmi era odinioară de lumea umbrelor! Mă zguduiau spaime teribile, nu era chip să văd un mort fără să mi se zbîrlească părul. Acum această împărăţie subpămînteană mi-a devenit dragă. ("Dragă" e o exagerare, mai degrabă "suportabilă".)


PARTEA A TREIA - Cap. IV
..."Se intîmplă atîtea lucruri ciudate în viaţă!"
Am auzit de sute de ori repetîndu-se fraza asta, am citit-o tot de atîtea ori şi chiar eu am întrebuinţat-o în cursul acestei spovedanii. Niciodată însă nu i-am dat vreo atenţie. Adevărul e că, în relaţiile dintre oameni, nu se întîmplă nimic ciudat. Ce înseamnă cînd spui ciudat? Cînd spui: s-a petrecut ceva ciudat, înseamnă că faptul, purtînd o haină nouă, care-i schimbă înfăţişarea, iese din ordinea firească. Şi te opreşti la această constatare (cum fac cei mai mulţi) ridicînd nepăsător din umeri. Există însă o explicaţie pentru cine ştie s-o caute. Dacă scrutezi sub înveliş, dacă înnozi intîmplări din trecut de altele actuale, dacă analizezi efectele şi le legi de cauză, vei descoperi fără îndoială resortul care a declanşat fapta, logica ei lăuntrică, şi atunci ea apare nudă, fără acel voal de mister.


PARTEA A PATRA - Cap. III
Ceea ce ştiu însă cu toată luciditatea, e că inteligenţa mea a dat un greş formidabil. Credeam că ştie să-mi descurce încurcăturile şi să-mi puna la îndemână soluţiile cele mai bune. Ce-i drept, luminile ei m-au ajutat adeseori, însă numai în lucruri mărunte, de suprafaţă. Pe cele importante, marile răscruci şi cotituri ale vieţii, e neputincioasă să le rezolve. Îţi dă numai iluzia că le-a rezolvat. E neputincioasă prin însuşi rostul funcţiunii, pentru că se află în serviciu comandat, slujind acelui uriaş inconştient unde se fermentează orice gînd şi faptă, unde se face legătura cu morţii şi, pe deasupra lor, cu însăşi soarta omenească.

Invitatie la vals - Mihail Drumes

Dupa esecul cu "Jocul", care mi-a taiat drastic din pofta de citit, am inceput sa citesc "Invitatie la vals", un roman de dragoste. Desi am avut un inceput.. timid, m-am mobilizat, si astfel, ieri si azi am terminat cartea. Auzisem despre ea de la multe persoane, si mi-a placut, intr-adevar, insa nu cred ca am fost intr-o dispozitie prea deosebita ca s-o savurez asa cum au facut-o altii, sau poate ca pur si simplu, sinuciderile ma lasa rece [asta cred ca e mai probabil].

Tudor Petrican este un student foarte inteligent, dar care se remarca mai ales prin cuceririle sale. Acesta cucereste fetele, uneori chiar mult mai in varsta decat el, dupa care le lasa cu inimile frante, iar de pe urma lor capata sentimente de mandrie si trufie. Este o persoana cu un amor propriu urias, si caruia ii place, orice s-ar intampla, sa fie in centrul atentiei. La o petrecere, acesta danseaza un vals cu o fata cu ochii negri, patrunzatori, dar uita repede de ea. Nu avea de unde sa stie ca aceasta fata, Mihaela Deleanu, se va muta peste putin timp, cu chirie, in casa in care era si el chirias. Nerecunoscand-o la inceput, acesta incepe sa-i faca curte, insa Mihaela ii rezista sarmului sau. Acest lucru il ambitioneaza pe Tudor, care, prin toate mijloacele posibile, incearca s-o cucereasca. Numai ca lucrul la care se astepta cel mai putin se intampla - el se indragosteste de ea..

Daca sunteti romantici incurabili, pot sa spun ca este cu siguranta o carte pentru voi. Cat despre ceilalti, ori gasiti-va dispozitia potrivita ca s-o cititi, ori gasiti alta carte cu mai mult suspans [lucru pe care intentionez sa-l fac si eu, cat mai curand]...

Jocul - John Le Carre

Nu stiu cum sa incep postarea ca sa imi exprim mai bine nemultumirea xD... In lipsa de ceva mai bun, mi-am zis sa incerc si genul asta de povesti, cu spionaj, agenti secreti, dubli, alea alea. Sunt amator al genului politist (care este asemanator, oarecum), si de asemenea, imi plac filmele de actiune, cu CIA, NSA, bla bla bla, dar cartea asta e...jalnica. Singurul sentiment care m-a facut sa ajung pana la jumatatea cartii a fost speranta ca actiunea va capata o turnura mai interesanta pe parcurs, situatii pe care le-am mai intalnit din cand in cand; dar pana la urma, plictiseala uriasa si pofta redusa de citit pe care mi-au inspirat-o cartea m-au convins sa ma las pagubasa [cu toate ca sa ma las de o carte pe la jumatate e, pentru mine, destul de iesit din comun].

Cartea prezinta povestea unui fost agent secret, acum "iesit la pensie" (la varsta de 48), pe nume Tim Cranmer, care se retrage undeva la tara, si ia in primire podgoria unchiului sau. Intalneste p'acolo si o fata, care are juma' din varsta lui. Este o fata misterioasa, care se schimba repede de la o stare la alta..ma rog, si tot felul de ciudatenii. In fine, Tim asta are un prieten/inamic (nu stiu exact cum sa-l descriu), pe nume Larry. Prieteni din copilarie si pana mai tarziu in viata, Tim il initiaza pe Larry in serviciile secrete, si isi petrec o buna parte din viata colaborand. Acum, amandoi sunt dati afara, iar Larry, din lipsa de ocupatie (cica), incepe sa-l viziteze tot mai mult pe Tim, iar intre acesta si Emma (prietena lui Tim) incepe o relatie de dragoste.
Tim, nefiind prost, se prinde, dar n-are ce sa faca.. Emma il paraseste, iar Larry dispare in mod subit. Pe parcurs, aflam ca Tim l-a inecat pe Larry intr-un lac, ca razbunare pentru ca i-a luat-o pe Emma, dar afla dup-aia ca de fapt dragul sau prieten traieste, si chiar a reusit sa fure nustu' cate milioane de lire, ajutat de Emma si de un alt fost colaborator si mentor..

Cam asa se rezuma juma' de carte..Mai mult nici n-am citit, nici nu stiu, nici nu prea ma intereseaza... Anyway, n-o recomand decat daca sunteti amatori infocati ai genului. Cat despre mine, sper sa imi revina pofta de citit odata cu urmatoarea carte.:)

Prima ancheta a lui Maigret / Maigret si batrana doamna - Georges Simenon

Un 2 in 1 de la Adevarul, pe care l-am citit in ultimele zile. Auzisem de mult despre Simenon si personajul sau, Maigret, si am fost curioasa sa-l citesc, dar pot sa spun ca am ramas usor dezamagita.

"Prima ancheta a lui Maigret" il prezinta pe comisar (pe atunci un simplu secretar la politia cartierului), care primeste in toiul noptii, la sectie, o vizita ciudata de la un muzician, care raporteaza un eveniment destul de ciudat: vede o femeie tipand la fereastra resedintei Balthazar, faimoasa firma de cafea, un om ciudat dand tarcoale casei, si aude o impuscatura. Ducandu-se sa vada ce se intampla, majordomul aproape il ia "la suturi", la propriu, spunandu-i ca este beat. Cand secretarul Maigret se duce la fata locului, locuitorii casei Balthazar il primesc cu sarcasm, incercand sa-i demonstreze ca nimic nu s-a intamplat, ba chiar ca au fost deranjati din cauza unor motive invocate de un "betiv". Insa instinctele lui Maigret ii spun acestuia ca, de fapt, ceva s-a intamplat, si porneste intr-o investigatie pe cont propriu, cu multe obstacole.

"Maigret si batrana doamna" reprezinta unul dintre cazurile lui Maigret. O batrana doamna vine la Paris dintr-o statiune litorala, pentru a-i prezenta comisarului un incident petrecut la ea acasa. Menajera ei, Rose, obsedata de sanatate si medicamente, bea un medicament care ii fusese destinat batranei. A doua zi, fata este gasita moarta, iar autopsia indica otravire cu arsenic. Maigret vine in satucul linistit de la malul marii, si descopera acolo fel de fel de secrete legate de trecutul familiei batranei, dar nu numai...

Recomand cartile celor care vor sa o ia ceva mai moale dupa un roman trepidant, dar si celor carora le plac romanele politiste, indiferent de protagonisti. :)

Doamna McGinty a murit - Agatha Christie

Trimitand-o pe mama la biblioteca zilele trecute ca sa'mi caute o carte, m-a anuntat ca nu avea cartea respectiva, si mi-a luat in schimb romanul "Doamna McGinty..." al Agathei Christie, iar aici, celebrul detectiv Poirot isi face din nou meseria cu mult tact.

Doamna McGinty traieste intr-un mic orasel al Angliei, si lucreaza ca ingrijitoare in diverse gospodarii. Pe 22 noiembrie, ea este lovita mortal in ceafa, iar James Bentley, chiriasul sau, un om ursuz si nepasator, este cel impotriva caruia se indreapta toate probele. Dupa cateva luni bune insa, comisarul care se ocupa de caz are un 'feeling' ca ceva nu este in regula: Bentley nu prea e genul de criminal...Astfel, acesta se gandeste sa apeleze la vestitul Hercule Poirot, pentru ca el sa rezolve problema, salvandu-l pe condamnat de la spanzuratoare.
Poirot ajunge in oraselul cu pricina, si incepe sa studieze oamenii pe rand. Capata rand pe rand indicii, si descopera secrete ale oamenilor de pe acolo. Numai ca trebuie sa afle cine detine secretul care a ucis-o pe doamna McGinty...

Elevul Dima dintr-a saptea - Mihail Drumes

Am citit ultimele zile "Elevul Dima dintr-a saptea" ca recomandare a unei colege, si pot sa spun ca mi-a placut. Este o carte in special pentru adolescenti, si fiecare dintre noi putem sa ne gasim in paginile cartii: intre cei patru pereti ai clasei, profesori cu porecle care mai de care (Michiduta, Damigeana, Laita, Zecimalu'..), limbaj si gandire tipic adolescentine, primele iubiri, visuri mari si indraznete de viitor, cu care speri sa schimbi lumea, etc.

Pentru cei care nu au citit cartea, o sa incerc sa rezum cat mai pe scurt:
Grigore Dima, un baiat roman, nascut in strainatate, umblat prin toata lumea, vine in patria sa mama, la Craiova, pentru a-si continua studiile la o scoala publica, pana atunci educatia sa fiind facuta in particular. Parintii sai il dau in gazda la italianca Dona Bianca, unde mai stateau si alti viitori colegi de-ai lui. Acolo o intalneste pe Lotte, fata gazdei, insa nu intr-o imprejurare placuta (Dima intra peste ea in timp ce se dezbraca), si, certurile dintre cei doi devin din ce in ce mai patimase, transformandu-se in dragoste.
In timpul unei asa-zise lupte intre el si Lotte, Dima sparge rama unui tablou din camera, si gaseste acolo ascunsa o scrisoare, unde scrie despre o comoara ascunsa de pe o insula nelocuita din Pacific. Planuieste astfel, impreuna cu alti 1000 de elevi din scoala, o mare expeditie pe Pacific, peste 4 ani, si infiinteaza Asociatia Romana pentru Expeditia Transoceanica (A.R.P.E.T.), o organizatie care ajunge in scurt timp foarte populara si respectata.
Cu toate ca asociatia este din ce in ce mai optimista si sigura pe sine ca va ajunge departe, intervin, ca de obicei, probleme, iar viitorul arpetistilor nu mai e asa de sigur...

Ca sa aflati mai multe va recomand sa cititi cartea :)