Back on Earth.. xD

Dupa o vacanta destul de interesanta, in care am experimentat verbul "a lenevi" intenss, revenim iar cu picioarele pe pamant si mergem la scoala... chiar daca unii dintre noi am fi vrut ca vacanta sa mai dureze vreo luna-doua..

Eu n-am mai fost asa de activa pe aici, dar poate acum, ca sunt mai treaza un pic decat am fost asta-vara, o sa intru mai des.


Bisous ;x

Plec departe, plec pe Marte....xD

Maine incepe o noua zi, o noua aventura.. Plec in tabara la muntee :D..

Deci, pana cand ma intorc ... Tchuuss !

Yesterday...

Am cautat zilele astea pe net melodii pe care nu le-am mai ascultat, si asa am gasit melodia asta a Leonei Lewis :) :



E o melodie extraordinara, atat ca ritm, cat si ca versuri. Vorbeste despre visuri nedevenite realitate, care ne iau totul din fata, dar care nu pot lua ziua de ieri. :)

They can take tomorrow and the plans we made,
They can take the music that we never play,
All the broken dreams take everything..
Just take it away..
But they can never have yesterday!
They can take the future that we'll never know,
They can take the places that we said we will go, All the broken dreams take everything
Just take it away,But they can never have yesterday!

Happy B-day!!!

O sa dedic postarea asta unei persoane foarte speciale pentru mine, Ally, care astazi a implinit 14 ani. :)

Ally, iti doresc un calduros "La multi ani", multa sanatate, si fie ca toate dorintele tale sa se indeplineasca!


You are MY friend for lifetime!!!!

Melodia noastra :*

Asculta mai multe audio Muzica

When it rains and rains..

..Baby, I hate days like this!

Ploua, ploua, ploua. Dupa o saptamana in care am avut rau de furca cu caldura, iar aparatele de aer conditionat abia au putut sa faca fata, a inceput sa toarne.. Si raau.

Sa speram ca nu o tine tot asa, poate o sa putem si noi sa ne bucuram de o vacanta ... normala.
Si prin "normala" ma refer la vreme acceptabila. Aaaa.. si stabila.

Da` nu depinde de noi...

Vampire Diaries : No freakin' way !

Wow. Cine nu s-a uitat la Vampire Diaries pana acum, trebuie sa o faca.
Ce e mai jos se presupune a fi "Vampire Diaries - Ganduri si sentimente", asa ca aveti putina ingaduinta. Nu sunt persoana perfecta pentru povestiri.

So.. Totul a inceput cu Twilight. Ma rog, am citit cartile, am vazut ambele filme din serie care au aparut..frumos, n-am ce spune [daca nu v-ati dat seama, sunt fana Twilight.. si nu pentru ca sunt, cum zic unii, 'o pushtoaica innebunita dupa Pattinson'..nu, de fapt mie imi place povestea :)]..Nu stiu cum era pentru altii, dar pentru mine imaginea ideala a vampirului era Marilyn Manson (cu fata lui tare .. simpatica) cu o palarie din aia de magician pe cap si o pelerina ca a lui Dracula, neagra, cu gulerul ridicat si toate cele. De-aia nici nu eram interesata de filme sau carti cu si despre vampiri. Dupa ce am vazut filmul, asa ca un moft, mi-am dat seama ca altii au o viziune mai interesanta si mai placuta despre fiintele astea imaginare, asa ca am intrebat o prietena care are o mare pasiune pentru vampiri (metaforic vorbind:))) daca mai stie vreun film/vreo carte interesanta care sa cuprinda.. vampiri.
Si asa a inceput. Ea mi-a zis sa ma uit la Vampire Diaries. M-am uitat la primul episod si, sincer, nu prea mi-a placut. Nu mi-a placut de Damon si de cioara aia care aparea pe unde erau pericole, vampiri .. Nu prea mi-a placut nici muzica aia de fundal care prevestea lucruri dezastruoase. De fapt, credeam ca Damon sta ca aia cu papagalu pe umar, numa` ca aici era o cioara. [Imaginatie bogata]. Si atunci mi se parea mult prea imprevizibil, pentru ca apareau rasturnari de situatie prea frecvent, si mi se parea infricosator cum apareau vampirii aia de nicaieri.
Nici acum nu stiu de ce am continuat sa ma uit, la episodul 2 si tot asa. Poate pentru ca ma atragea povestea din spatele chestiilor infricosatoare. Am vazut episod cu episod, mi-au placut, dar am facut o pauza pe la episodul 16... A fost o chestie, o secventa care nu mi-a placut, si eram si ocupata cu scoala, si am hotarat sa il reiau in vacanta, cand probabil vor fi aparut toate episoadele din sezonul 1.
Zis si facut. Odata ce am reluat episoadele, n-am mai putut sa ma opresc. Iar atunci cand s-a terminat ultimul episod, si am vazut ca scria "Ultimul episod - ne vedem in sezonul 2" am zis ca e o gluma. Abia astept sezonul 2, despre care am aflat, apropo, ca apare prin septembrie, si o sa fie o continuare a evenimentelor din ultimul episod... Am auzit si ca o sa fie ca un fel de schimbare de personalitati intre Damon si Stefan.. adica Damon o sa fie mai mult tipul bun si Stefan o sa se lase influentat de Katherine, vampirul crud si fara inima, si despre care interpreta lui a spus ca "considera lumea ca pe o tava din care trebuie sa guste tot" .

Cam asta e.. Cei cunoscatori poate ma intelegeti, si poate ca de asemenea, asteptati cu nerabdare sezonul 2, care o sa raspunda la muulte intrebari. Cei necunoscatori..poate ca o sa va decideti si voi sa-l vedeti. E super.

It's over!

Gata! S-a terminat! Oficial avem 3 luni de vacanta, distractie, stat degeaba si de negandit la scoala (ma rog, ne gandim acolo putin daa`..). 3 luni in care sa nu mai trebuiasca sa ne gandim ca a doua zi dam lucrare si luam nota mica, 3 luni in care putem sa ne trezim si sa ne culcam la orice ora vrem, fara sa ne fie frica sa nu adormim la ore...ce sa mai, s-au dus toate temerile legate de scoala...[in fine, asta daca n-ati ramas cumva corigenti:))].. Si chiar daca incepem de la anu` aceleasi lucruri, numai ca in cantitati mai mari si mai grele, nu merita sa ne gandim de acum la astea.. acum traieste clipa si bucura-te de vara care iti bate la usa si de soarele care iti bate in geam :)
Deci vacanta placuta va urez tuturor...si sa auzim numai de bine :D

Cat despre mine, eu o sa intru pe aici mai rar...dar nu va uit :)

Titlu? Nu stiu..

A trecut si luna mai. Maine este iunie. Un nou capitol. Un nou sezon. Noi aventuri. O alta vacanta care ne asteapta la mai putin de doua saptamani departare. La scoala, lucrurile sunt deja ca si rezolvate. Profesorii numai de scoala numai au ei chef.. Mediile sunt ca si incheiate, iar dupa cum se comporta se vede ca singurele lucruri la care se gandesc (legat de scoala) e sa ia mai repede vacanta si sa se termine greva asta (nu vrea nimeni sa renunte la 25% din salariu...). Si cu greva asta, numai aiureli. Toti stabilesc ca e greva, numai ca 80% din profesori fac scoala. In ziua cu greva, apare bacu` la engleza. Si uite asa nu mai e greva. Pai ori e, ori nu e.. Unde e solidaritatea intre profesori?
In fine, nici nu prea-mi pasa.
Tot ce vreau acum e sa stiu ca am terminat cu totul cu scoala, ca am trecut cu bine si de anul asta, vreau doar sa-mi iau diploma si sa stiu ca am o vacanta de vara intreaga la dispozitie.

Cat despre blog, pe el n-am mai scris de ceva timp. Nu stiu, n-am avut nici prea mult chef, nici prea multe subiecte despre care sa-mi vina inspiratie..asa ca..las totul sa vina de la sine. Ce o fi o fi:))

Prietenie?!

Din start o sa spun ca niciodata nu-i va prinde bine cuiva sa aiba prieteni falsi.
Am vazut pe propria-mi piele cum e sa fii pacalit de cineva, care iti devine prieten in mod subit atunci cand are nevoie de tine. Unii isi joaca rolul asa de bine, ca uneori chiar ajungi sa tii la el, si ai baga mana in foc pentru ei. Dar, cum zice si melodia lui Nelly Furtado.. "All good things come to an end"... Si iti dai atunci seama ca nu merita sa bagi mana in foc pentru oameni ca ei, pentru ca..te arzi degeaba.
Fiecare are mai multi sau mai putini prieteni. Si fiecare te poate face sa te simti bine. Dar la fel de bine, fiecare poate sa te raneasca atunci cand te astepti cel mai putin.
Am auzit o replica intr-un film, unde o fata intreba : "Ce ai prefera, sa ai sute de prieteni care sa te vorbeasca numai de rau pe la spate, sau putini prieteni pe care sa ii stii mereu alaturi?" .. E o intrebare destul de simpla, dar totusi atat de complicata..

In incheiere, o sa redau niste citate super pe care le-am gasit pe net.
PRIETENII FALSI: Nu te-au vazut niciodata plangand.
PRIETENII ADEVARATI: Plang alaturi de tine.

PRIETENII FALSI: Cunosc cateva lucruri despre tine.
PRIETENII ADEVARATI: Ar putea sa scrie o carte despre tine numai cu citatele tale.

PRIETENII FALSI: Te vor lasa in urma daca asa a facut si restul lumii.
PRIETENII ADEVARATI: Vor lua tot restul lumii la capace pentru ca te-a lasat in urma.

PRIETENII FALSI: Sunt pentru o perioada.
PRIETENII ADEVARATI: Sunt pe viata.

NU merita!

Au trecut mai bine de 10 zile de cand n-am mai scris aici, dar intamplarile din viata 'privata' m-au acaparat..
M-am certat cu prietena mea cea mai buna (ne-am impacat ;x) din motive numai de noi cateva stiute, dar ceea ce am invatat de aici (cel putin eu sunt sigura ca am facut-o) este ca trebuie sa ai incredere in prietenii tai si sa le spui ce ai pe suflet, si nu sa tii in tine. Mi-a fost frica mult timp sa spun ce gandesc, pana cand am facut-o. Si nu am fost data la o parte, cum am crezut. Am fost ascultata pana la capat, mi s-a respectat opinia, si acolo unde am gresit, ea m-a facut sa-mi vad greseala si sa mi-o recunosc. Bineinteles, au existat si niste divergente, si niste persoane care ne-au determinat sa ne intoarcem una impotriva celeilalte, pana cand am inteles fiecare cum sta treaba si care este relatia noastra una cu cealalta.
Mai demult, o prietena mi-a aratat un citat care spunea: "A faithful friend is hard to find, Remember, man, and keep in mind" .. si nu-mi vine sa cred cata dreptate au unele citate.
Fetelor, si chiar si baietilor, daca va confruntati cu probleme din astea...impacati-va..n-are rost sa stati certati si imbufnati si sa stricati o prietenie frumoasa pentru o chestie neinsemnata. Te-a ranit, te-a suparat..asta e .. nu poti sa fii perfect.. faci greseli ...de-asta e viata..ca sa faci greseli si sa incalci reguli...si ca dupa aceea sa-ti para rau (sau nu).. Iarta si mergi mai departe.. Pentru ca daca nu o faci, mai tarziu vei regreta, si ti-ai dori sa dai timpul inapoi.

Noapte buna:)

What's wrong with the seasons?!

A venit vara. Mai repede, ce-i drept. Nici n-am avut bine timp sa ne scoatem imbracamintea de primavara, ca a trebuit sa trecem la cea de vara. Tricouri cu maneci cat mai scurte, pantaloni scurti, ploi scurte si racoroase, vremea calda, soarele care iti lasa pe fata un bronz de nici tie nu-ti vine sa crezi, inghetata pe care o mananci la umbra.. Totusi mai lipseste ceva parca. Pofta de viata. Parca fiecare e preocupat de ceva, fiecare are ceva pe suflet.
Nu-i nimic, ne consolam, vine si vacanta. Atunci o sa fim total liberi. Tezele, examenele, notele in plus care ne trebuie ca sa ni se incheie mediile o sa fie in curand niste amintiri de care o sa ne aducem doar aminte (sau poate nu) mai tarziu.

:)

?

Azi ma simt iar prost. Daca mai demult voiam sa ii fac pe ceilalti sa creada, si chiar si pe mine, ca faptul ca sunt bolnava era cauza supararilor mele, acum chiar sunt bolnava. Ma simt plutitoare, chiar daca sunt cu picioarele pe pamant si infrunt lumea. N-am chef de nimic. Doar de stat degeaba. Si uneori as vrea ca timpul sa se opreasca, pentru ca sa am timp sa stau in perna mea, singura, sa plang, pentru ca mai apoi sa ma ridic si sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat. Dar nu pot..Viata e prea grea si nu e timp de stat si de plans. Trebuie sa merg mai departe, oricat as incerca sa raman pe loc. Viata, timpul, nu depind de mine. Eu depind de ele, si trebuie sa ma adaptez lor.
Chiar ma intreb ce s-ar intampla daca nu as face-o..

Piramida.:)

Intr-o zi frumoasa de primavara, am fost anuntati ca vom lucra cu niste frantuzoaice la Muzeul de Stiintele Naturii din Ploiesti, un proiect despre deseuri alimentare. Am fost incantata sa ma bag, si chiar n-am regretat. Am scapat de scoala, ma rog, pentru doua-trei ore pe zi, dar tot a fost ceva.
Mi-a placut ceea ce am facut. La inceput am discutat despre deseuri, si cum trebuie tratate ele, am facut cunostinta chiar cu un mormant peste care era pus un morman de deseuri (una dintre frantuzoaice a vrut sa arate un mormant in viitor, daca lumea va continua in felul asta), am vazut cateva coliere facute din bomboane, si multe alte chestii dragute.
In fine, cea mai frumoasa parte a fost aia in care am construit o piramida din deseuri alimentare. Lucrul a fost presarat pe alocuri cu glume, cu straduintele noastre sa vorbim fluent franceza, dupa care am ajuns sa vorbim in engleza, romana, franceza, portugheza, spaniola, italiana :)). Per total insa, a fost o experienta super si as vrea sa mai am parte de asa ceva.

*_*

My confessions 4 2day

Azi ma simt prost. Ca in celelalte zile de dinainte, de altfel. Ma simt obosita, bolnava,..trista. Tot ce vreau sa fac e sa dorm, sa mananc, sa vad filme si sa ma umflu cu popcorn. Mi-e frica. Dar nu stiu de ce. Poate pentru ca vad cum timpul trece prea repede pe langa mine. Vad cum lumea se schimba, fiecare ia noi decizii, merge in noi directii, dar eu raman aceeasi. Aceeasi de ieri, de azi, si de maine. Fata careia i-au placut mereu stiintele exacte (motiv pentru unii ca s-o numeasca 'tocilara', la misto..sau poate pe bune). Sunt doar eu, aceeasi careia-i place muzica veche, aceeasi cu aspiratii inalte, aceeasi persoana si aceeasi prieteni. Doar timpul s-a schimbat. Nu mai sunt fata cu uniforma pepita si sortulet albastru, acum sunt mare. Sau cel putin asa cred.
Timpul trece. Si ceea ce-mi parea atat de usor la inceput, acum ma ingrozeste. "Lumea se schimba, e tot mai rea"..si timpul trece si el parca tot mai repede. Maine o sa fiu adult. Ce ma fac?!
Nu stiu nimic..si nimeni nu se oboseste cu mine. Nici nu trebuie. Fiecare are un viitor de care sa aiba grija. Trebuie sa-mi duc singura poverile. Asta e..trebuie sa ma acomodez. N-AM VOIE sa nu ma acomodez. Pentru ca lumea merge inainte, asa aiurea cum e ea..si eu trebuie sa merg cu ea..nu pot sa-mi permit sa raman in urma.. pentru ca n-o sa mai recuperez niciodata ceea ce pierd acum.


[Scris pe 27.04.2010, ora 12, la biologie]

Wanna have some fun?

Iata cateva idei de a folosi internetul pe post de sursa de divertisment:

'Mr. Bean'
Am onoarea de a vi-l prezenta pe Mr. Bean la o nunta. Ador filmuletul ;x [rezolutia nu e ea cea mai buna, si datorita formatului pe blog nu se poate vedea intreg ecranul, dar cu un clic pe filmulet ajungeti direct pe YouTube].



'Romtelecom'
In urmatoarele minute o sa vedeti prin ce trebuie sa treaca un agent Romtelecom pentru ca sa convinga o baba ca nu e nepotul ei...



'Peter answers'
Daca n-aveti ce face, intrati pe www.peteranswers.com :))....puneti intrebari, urmati instructiunile, iar 'ghicitorul virtual' siigur o sa va raspunda pe masura :> Daca o sa aflati si care e smecheria, si cum poate sa-ti raspunda la o intrebare cu un raspuns adevarat... va stimez :>


'CleverBot'
La plictiseala (atentie! in alt context poate chiar sa te enerveze), pana si palavragitul cu un robot poate fi de ajutor. Intra pe www.cleverbot.com si indruga de cate vrei in orice limba.. Si robotu` n-o sa se plictiseasca de atata vorba:))

Pupiiici.

O lume cu mult soare si mii de jucarii. Pentru copii.

Oricate planuri as avea pentru viitor, nu voi uita niciodata ceea ce a trecut: copilaria.
N-o sa uit niciodata cea mai frumoasa perioada a vietii mele, atunci cand nu trebuia sa ma ingrijorez pentru nimic, pentru ca parintii faceau totul pentru mine. Nu trebuia sa imi pese asa de mult de note, aveam o invatatoare careia ii placea sa creada in mine si sa imi dea calificative incurajatoare ca sa merg mai departe cu avant. Puteam sa fiu o printesa fara ca lumea sa ma numeasca 'pitipoanca'. Puteam sa fac orice nebunie, eram mica si nu stiam ce e rau si ce e bine.
Acum totul a trecut, n-au mai ramas decat amintiri, poze, poze in care deschid vesela cadouri, ma bucur de noi jucarii, incerc cat mai multe rochite. Poze in care imi las capul pe umarul mamei si rad. Rad cu gura pana la urechi. Si ma simt oarecum bine. Chiar daca a trecut, mereu voi sti ca am avut o copilarie minunata. Iar daca timpul s-ar da inapoi, n-as schimba nimic. Poate doar as prelungi perioada aceea minunata.. de as putea.
Dar nu se poate. Iar viata merge inainte. Inainteaza, aducand tot mai multe greutati, responsabilitati, griji...dar ma consolez cu faptul ca am trait bine cand am putut s-o fac, si cine stie?! Poate viata o sa rezerve si in continuare ceva mai bun...

De adaugat pe lista "Locuri de vazut intr-o viata"

In urma cu cativa ani, am fost intr-o calatorie cu masina in Europa, ce a durat aproape 2 saptamani. In timpul asta insa, am vazut o multime de locuri si mi-a fost de ajuns pentru a-mi face o parere despre anumite tari. Au fost tari care m-au impresionat prin arhitectura lor, prin peisajele lor naturale, tari care m-au impresionat prin multitudinea de obiective turistice, dar si tari care m-au impresionat prin toate aspectele de mai sus.
Dintre toate locurile in care am fost as putea spune ca cel mai mult mi-a placut Franta. De cand eram mica imi placea sa aud despre Franta, simplul cuvant imi este corelat in minte cu ceva frumos, deosebit. Limba lor este de asemenea fantastica. Dar cand am fost acolo, m-am simtit de 100 ori mai bine decat atunci cand ma simt cand vorbesc despre Franta. N-o sa vorbesc despre fiecare oras sau localitate in care am fost, deoarece mi-ar lua prea mult. O sa descriu insa Parisul.
Orasul acesta fantastic despre care stie intreg mapamondul m-a incantat in toate aspectele lui. Daca ajungi in Paris, nu poti sa te plictisesti. Nu poti sa spui ca nu mai ai ce vizita sau ca nu gasesti peisaje de admirat. De asemenea, arhitectura e unul dintre asii Parisului. Totul este frumos in Orasul luminilor. Daca ajungeti acolo, nu ezitati sa vedeti Turnul Eiffel sau Muzeul Louvre, nu ezitati sa faceti o plimbare pe Champs Elysee, nu ezitati nici sa treceti pe sub Arcul de Triumf.. Si sa nu uit.. Nu scapati din vedere nici faimoasa plimbare cu barca pe Sena.. veti regreta mai tarziu. Pentru ca avem o singura viata [asta daca nu credeti in reincarnare]. Si avem zile, ore, minute, clipe pentru a o trai. Si este pacat sa nu profitam de ceea ce avem.
Trecand de Paris si Franta, ajungem si in Monaco. Bogatia de peisaje m-a impresionat. Marea Mediterana, vazuta din Monte Carlo, este extraordinara. Plaja cu nisipul fin, imensul port si faleza plina de turisti care fotografiaza si restaurante care isi asteapta clientii la o pizza sau la o inghetata nu sunt lucruri pe care sa nu vrei sa le vezi. Si nu uit nici casino-urile, magazinele de lux cu ispititoarele lor vitrine sau imensele parcuri unde poti sa te plimbi o zi intreaga fara sa spui ca te-ai plictisit. Pe scurt, Monaco este o tara in care oamenii bogati sunt in elementul lor. Dar chiar daca esti un simplu calator pe pamantul asta, fara avere, fara bogatii, nu trebuie sa renunti la a vedea Monaco doar pentru ca nu esti bogat. Va spun, merita.
Ce mai m-a impresionat a fost Venetia, cunoscuta localitate italiana, unde in loc de strazi ai ape. Oraselul este impartit in doua, iar ca sa treci dintr-o parte in cealalta ai neaparata nevoie de..o barca.
Ce sa mai, scriind aici mi-am dat seama ca, daca as sta sa ma gandesc mai bine, toata calatoria mi-a placut. In fiecare tara gasesti ceva frumos si care sa-ti atraga privirile. De la oraselele elvetiene si muntii Andorei pana la Milano si Marea Mediteranei, din Germania si Franta pana la Italia si Spania, totul merita sa fie vizitat.
Asadar, daca aveti ocazia, nu ratati o vizita in Europa. N-aveti cum sa va plictisiti. O sa vedeti imediat ca fiecare tara a Europei isi merita locul pe lista locurilor de vazut intr-o viata.

XOXO

P.S. Poza atasata este din Monte Carlo. Dati clic daca vreti sa o vedeti in format mai mare.

Wazzuup?:)

Iar s-a terminat saptamana...si nu-mi place sa constat ca n-am mai scris de vreo saptamana pe blog, dar..nu prea m-am mai confruntat cu situatii extraordinare. In fine, o exceptie ar putea fi faptul ca am ajutat la crearea unei piramide din deseuri alimentare, colaborand cu doua frantuzoaice foooartee dragute, dar o sa-mi iau o postare special pentru asta atunci cand o sa primesc si cateva poze ca sa le postez aici.
In rest, o saptamana monotona. Am inceput sa ma uit de ceva timp la Gossip Girl, si imi place chiar foarte mult. Sunt deja pe la sezonul 2, si mi se pare super. Te tine tot timpul curios, iar intrigile chiar sunt interesante. Am reusit sa vad vreo 35 de episoade in cateva zile, iar cand se intampla asta..inseamna ca chiar imi place [scz de cacofonie:)))].
In afara de asta, scoala si statul degeaba nu prea ies din tipare ca fiind 'situatii extraordinare'.

Mai vorbim.

Time has no friends...

Cu ocazia sarbatorilor de Pasti, asa cum se obisnuieste, am avut o scurta vacanta, de o saptamana. Iata insa ca a venit ultima zi de vacanta, si cu oarecare dezamagire spun ca nu stiu cand si cum a trecut o saptamana. Ocupata sa frec menta, sa stau la calculator, sa urmaresc fel de fel de filme si seriale, poate sa fac si niste teme, printre picaturi, a trecut pe langa mine o saptamana intreaga in care as fi putut face mult mai multe lucruri. De exemplu, sa invat si eu ceva din tainele bucatariei :)) (mi-o propun cam de cand aveam 5 ani) ...
In fine, trecand peste detaliile astea, am descoperit ca nu stiu cum sa-mi organizez timpul. Am facut nu stiu cate tabele in care sa-mi planuiesc ce vreau sa fac si ce nu vreau sa fac intr-o zi, dar... cine s-a mai uitat pe tabele?!
Chiar acum, pierd cateva minute bune din viata scriind aici, cand as putea sa invat la biologie. Este ceva acolo in mine care imi spune ca trebuie sa invat, dar e mult mai atractiv sa fac asta. Imi place mai mult.
Nici nu stiu ce as mai putea sa scriu. Poate..ca nu sunt o buna organizatoare? Da, stiu, si incerc sa indrept. Asa ca... Sunt sigura ca printre cei ce citesc aceste randuri sunt si persoane care sunt in aceeasi situatie ca si mine. Iar sfatul meu este (si mi-o spun si mie, bineinteles) : Nu lasa timpul sa-ti treaca printre degete! Foloseste-l pentru viitorul tau! S-o fi scurtat ziua cu nu stiu cate secunde, sau microsecunde, dar tot ai destul timp ca sa faci ceva folositor intr-o zi!

Va pup.

Books..boring?!

Am primit o carte de la o prietena, pe care a scris un citat care mi-a placut foarte mult. Si suna asa: "Orice carte citita este o bogatie a vietii. Fii si tu bogata!"
Daca vom considera ca aceea este definitia bogatiei, atunci as putea spune ca suntem din ce in ce mai saraci. Mai nou, internetul, lumea virtuala, tin loc cartilor. Rare sunt persoanele care, daca au in fata o carte buna sau un calculator, aleg cartea. Pentru ca ne-am emancipat. Si atunci cand vedem o carte veche de la bunica si o comparam cu cel mai nou model de Windows, e destul de logic ce constatam: ne plac vremurile noastre, nu vremurile "antice si de demult". Dar nu este asa.
Atunci cand citesti, intri intr-o cu totul alta lume. Te desprinzi de realitate, si savurezi cuvant cu cuvant cartea. Iar cand te trezesti ca au mai ramas 5 pagini de citit, te intrebi cand si cum ai ajuns asa de departe. Dar...cati dintre noi am auzit de astfel de senzatii? Nu multi, spun sigur. Pentru ca mai nou, este mai interesant sa experimentezi noi programe, noi jocuri si altele. Daca-ti spun ca e mult mai interesanta nu stiu ce carte decat nu stiu ce joc, o sa-mi spui probabil ca aiurez. Iar cand ai de facut un rezumat pentru la scoala, intri repede pe Wikipedia, pe Scribd sau pe referat.ro si ai gasit ce ai nevoie.
Dar concluzia la care vreau sa ajung este urmatoarea: oricat ne-am moderniza, nimic nu va putea inlocui o CARTE, si totodata, placerea de a citi.
Parerea mea.

Avatar

Chiar daca "Avatar" n-a luat Oscarurile, mie tot mi se pare un film extraordinar. Ideea de "Pandora" m-a fascinat de la inceput si m-a tinut cu sufletul la gura pana la sfarsit. Fostul puscas marin, Jake Sully, pus in scaun cu rotile, ii ia locul fratelui sau, om de stiinta, acum mort, pentru a studia terenurile din Pandora, o "luna" asemanatoare cu cea a Pamantului. Intentia oamenilor de stiinta este de a distruge planeta pentru a sustrage importante minereuri. Pentru a putea insa sa patrunda acolo, au nevoie de anumite "trupuri" cu care sa poate supravietui conditiilor de viata de pe planeta. Astfel sunt create avatarele. Jake are rolul de a se integra in lumea acestor bastinasi, numiti Na'vi, de a le invata obiceiurile, cu alte cuvinte, de a deveni unul de-al lor. Jake trebuie insa "sa slujeasca la doi stapani" : pe de o parte Jake trebuie sa castige increderea bastinasilor integrandu-se , iar pe cealalta parte, trebuie sa afle secretele si obiceiurile bastinasilor pentru ca soldatilor sa le vina mai usor sa cucereasca planeta. Suna la fel de greu cum si este. Jake se ataseaza de Neytiri, fata conducatorului clanului Na'Vi, si de aici rezulta multe complicatii pentru Jake si nu numai.
Poate ca multi l-ati vazut si stiti despre ce vorbesc, dar daca nu l-ati vazut, merita sa incercati. Si nu-i luati in considerare pe cei care spun ca Avatar creeaza depresii, pentru ca nu este adevarat. Ce-i drept, este un film trist, care ne arata ca nu trebuie sa distrugem natura, cel mai frumos dar de la Dumnezeu, pentru bani si avere, dar mi se pare aiurea-n tramvai sa spui ca cineva a intrat in depresie, sau, si mai rau, s-a sinucis, din cauza ca a vazut Avatar.

In fine, fiecare cu parerile lui. Si eu mi-am spus parerea. Iar daca v-ati decis sa il urmariti, enjoy it!

P.S. Melodiile de pe coloana sonora merita toate ascultate macar odata. ;x

O zi din viata unui adolescent "cool"

E dimineata, ora 9. X se trezeste , si cu pas molesit, se indreapta catre ceas . "Aoleu ma omoara scoala asta.." [cred si eu, daca te culci la 5 dimineata..] In fine, cu chiu cu vai, se imbraca, isi ia ghiozdanu`n spinare [ghiozdan facut la inceputul scolii] si se duce spre scoala, ce-i drept, cu 2 ore intarziere, dar nu mai conteaza. Pe drum, se intalneste cu cativa 'preteni de bautura' si se duce la mall sa-si bea cafeaua de dimineata. "Oricum, avem mate, nici n-am scris, si nici n-o sa-mi duca cineva lipsa." In sfarsit, dupa 3 ore de chiulangeala, se hotaraste sa ajunga la scoala. [Ca o sa chiuleasca si la ora de desen propun sa trecem cu vederea.] La scoala, X in ultima banca, textuieste SMS-uri impreuna cu alti parteneri, joaca Fifa 2009 si multe alte activitati 'extra-scolare'[nu suntem incurajati de catre profesori sa facem asa ceva?!]. Dupa ultima ora [ultima la care participa] , parca ii revine cheful de viata..
Repede acasa, ghiozdanul trantit in cel mai indepartat colt, care parca il roaga "Hai, te rog, deschide-ma si pe mine"[nu cu succes insa], iar prima prioritate, iesirea la o bere si o tigare. Pe la 6-7, dupa ce 1 bere si 1 tigare s-au transformat in 10 beri, respectiv 5 pachete de tigari, X se intoarce acasa, infuleca ceva de prin frigider [nu mai e la moda mancarea gatita], si se asaza in fata calculatorului. De acolo, messu`, youtubu` si hi5u`[bineinteles,cu vestitele poze cu telu` facute in oglinda si cu muschii lucrati] nu lipsesc. Se face 10, se face 11, 12, in casa sunt stinse toate luminile, dar X nu e obosit. Mai are cate ceva de lucrat. Pana pe la vreo 5. Dup-aia, chiar si cu 3 cafele baute in ziua aia, simte ca nu mai poate si stinge calculatorul. Acuma..temele, ce sa faca cu ele? A doua zi are mate, il lasa aia corigent daca nu mai vine la ora. Oricum, timp nu mai e de stat, gaseste maine vreun coleg/colega de la care sa copieze, si trece si peste asta. Si uite asa, noapte buna! Ne trezim peste 4 ore.
Sau mai degraba, cineva ar trebui sa ii spuna "Buna dimineata! Nu mai e timp de stat! Viata trece pe langa tine; ce faci tu cu ea, si ce face ea cu tine?"

Pe langa astea, nimic de comentat.

Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul!!

De cand eram mica, voiam sa aflu mai multe despre celelalte tari dezvoltate de pe planeta. Auzeam de la parinti despre SUA, Anglia, Franta, Germania, si imi doream sa aflu mai multe despre ele. Ii auzeam de asemenea cand spuneau "ehei, n-o sa fie la noi, romanii, niciodata ca la astia". Nu prea stiam ce inseamna, dar acum m-am facut destul de mare si am descoperit ce ne lipseste noua, romanilor, pentru ca sa ajungem sa ne comparam cu germanii, francezii si americanii...ne lipseste CIVILIZATIA! Toti pleaca din tara: spitalele raman fara doctori, scolile fara profesori, si tot asa. Toti pleaca spre mai bine ... dar de ce nu putem sa facem din tara noastra ceva "mai bine"? De ce trebuie ca noi sa fim pe ultimele locuri la civilizatie in Europa?

Va spun eu, asa cum pot. NU putem sa schimbam ceva peste noapte. Trebuie sa lucram la asta. Nu putem sa spunem "de ce nu putem si noi sa fim civilizati?" si a doua zi sa ne trezim civilizati. Nu! Spre exemplu, ce ma enerveaza e ca multi spun "Am fost in tara X..bai, si acolo o curatenie..nimic pe jos, totul curat , toti oamenii aruncau gunoaiele in cosuri...ce misto ar fi sa fie si la noi asa"...si la urmatorul pas arunca ambalaju` de la punga de chipsuri..pe jos. Pai si va intrebati de ce e asa mizerie..nepasarea crunta de care dam dovada e raspunsul la intrebare.

Mare dreptate avea o profesoara , care ne spunea ca totul are un inceput, si daca vrem sa schimbam ceva in bine, trebuie sa porneasca de la noi si sa dam din pornirea noastra si altora.

Nu va multumiti sa spuneti "Ei, traiesc in Romania, asta e, cand oi fi mare ma duc intr-o tara mai civilizata, imi gasesc eu ceva de lucru si vad eu cum ma adaptez." Nu. Pentru ca nici acolo n-o sa fiti mai civilizati ca aici. Si uite asa, francezii, englezii, nemtii, ne dau suturi si incearca sa ne interzica intrarea la ei. Ei tin la tarile lor. De ce sa nu facem si noi asa?

Acuma scuze toti carora v-am ranit orgoliul, sau v-am suparat, dar v-am spus-o ca de la amic la amic. Si sa nu ma intelegeti gresit : nu spun sa nu plecati la Honolulu cu autocaru`, dar...pana plecati aveti si voi grija ce lasati in urma :)... Daca nu va convine ce 'textuiesc' aici, asta e. "Nu poti sa-i multumesti pe toti."

Mai vorbim :D

Cat despre muzica..

Cu cateva zile in urma, navigand pe binecunoscutul YouTube, mergand din melodie'n melodie, am ajuns la o melodie cantata de Beatles. Am ascultat-o cu placere, si am ascultat si alte melodii cantate de artisti din "vremurile bune" : Abba, Pet Shop Boys, Bryan Adams, Bob Marley.. Ideea este ca au niste melodii extraordinare, melodii pe care nu se stie daca le va mai putea intrece cineva vreodata. Pe de alta parte, generatia noastra nu mai este obisnuita cu astfel de muzica. Daca asculti muzica de genu` Abba, Depeche Mode, sau Bob Marley, ti se spune , mai direct, sau mai indirect "esti demodat, acum se asculta numai house si electro" . Da, poate fi adevarat, cum a spus si o prietena , nu te poti duce in club si sa dansezi Abba si Depeche Mode, dar, decat sa asculti o Inna ca mijloc de relaxare, mai bine alegi un Abba, un Bryan Adams, ceva...sau o muzica clasica, de ce nu? :) Parerea mea xD.

Nu vreau sa-i aducem in vorba si pe Fernando si pe Roxy Manelista, si alte vedete ale showbizului nostru romanesc:))))..nu vreau cosmaruri la noapte :))

Din filele vietii... by A.

Pentru inceput, as vrea sa va spun ca nu cred ca exista om care sa n-aiba un prieten adevarat. Ei bine, ca astfel veni vorba de prietenii, ma simt extrem de norocoasa pentru ca am gasit-o pe A. In tot ce urmeaza, nu am de gand s-o descriu, nu pe larg, cel putin. Poate deja am inceput sa va plictisesc, dar ca sa ajungi la miezul unui lucru, trebuie sa treci de coaja xD.. in fine, spre deosebire de mine, A. este o sentimentala, si spre deosebire de multi dintre noi, carora ne place sa citim, ei ii place sa compuna proza. As putea poate sa scriu vreo doua pagini despre ea, dar nu cred ca va intereseaza acum si nici nu e momentul potrivit. Asa ca trecem la subiect.

Apreciindu-i talentul la scris, si considerand-o "scriitoarea" mea, am rugat-o sa ma lase sa postez o compunere de-a ei pe blog. Si m-a lasat. Mi-a dat chiar cea mai "fresh" compunere a ei, o compunere pe care a creat-o, poate multi ati spune, in ore..dar nu e asa. A creat-o intr-o jumatate de ora, ascultand muzica pe pervazul geamului. Compozitia pe care urmeaza sa v-o redau este prima din ciclul de povestiri "Din filele vietii...".

Din filele vieţii..

Dupa o lunga zi de şcoală..acum cobor cu pas obosit scările casei mele şi mă indrept către poartă. Găsesc atrăgător şi în acelaşi timp relaxant pervazul geamului din faţă.Ştiu ! Te întrebi “de ce oare?”..iar eu îţi voi răspunde cu o seninătate debordantă: “Pentru că aşezată pe acel loc mai ridicat…reuşesc să mă dezmierd mai bine sub razele palide ale soarelui care-şi spun ultima poezie pentru această zi, pentru că imensitatea albastră a cerului ma poarta departe, mult prea departe, undeva unde doar gândul poate ajunge, pentru că aşa pot comunica mai uşor cu norii pufoşi,care încearca din răsputeri să-mi schiţeze pe faţa uşor înroşită de adierea vântului,un zâmbet fin.”.Acesta ar fi răspunsul la întrebarea ta. Aceste lucruri despre care majoritatea dintre voi ati spune ca sunt “nesemnificative”, îmi oferă mie momentele necesare de relaxare,îmi deschid porţile tărâmului viselor, mă scot din cadrul real pentru câteva clipe.Clipe de care mi-aş dori să am parte mai des.Uneori să lenevesc sub revărsarea ordonată a razelor de soare este tot ce vreau să dobândesc.Viaţa este urâtă?! Greşit! Aşa o priveşti tu !..De ce să laşi întâmplările nefericite să-ţi fure zâmbetul?!..Zâmbetul unui copil, care în curând nu va mai fi copil, copil de ai carui ochi şi zâmbet inocent nu se va mai bucura nimeni, deoarece capata experienţa vieţii.Zâmbeşte chiar dacă este un zâmbet trist,pentru că mai trist decât un zâmbet trist este tristeţea de a nu şti să zâmbeşti.Fii tu, trăieşte fără prejudecăţi, nu-ţi pierde sensibilitatea si raţiunea indiferent de moment si nu îndrăzni să renunţi la copilul din tine!

...Sfarsit.

Descrierea mea "artistica"

Cand am cerut parerea prietenei mele in legatura cu ce am facut aici, mi-a recomandat, exact in cuvintele astea "colega, descrie-te intr-un mod artistic". Mi-a placut ideea , si pot sa spun ca de ceva timp ma gandeam sa imi fac un 'conspect' despre mine insami pe care sa-l pot arata si altora. Ideea e ca eu nu sunt prea..artistica. Nu sunt prea fantezista. Bat mai mult spre realitate, si de-asta va rog sa ma scuzati anticipat daca frazele pe care o sa le folosesc nu sunt prea .."artistice". Dar pe de alta parte, vreau ca voi care intrati pe aici sa nu ma considerati "omul din umbra", pentru ca nu sunt ;;).Pentru inceput, cred ca stiti (sau v-ati dat seama), ma cheama Corina, am trecut de curand controversatul prag al adolescentei, si sunt , ca orice adolescent, preocupata cu scoala, prietenele, "look"-ul si altele (daca sunteti adolescenti, sau pe aproape, intelegeti voi la ce ma refer prin toate astea). Cum am spus cu cateva randuri mai sus, nu sunt foarte fantezista. Ma cam limitez la realitate. Prietenii ma numesc "realista". Uneori este destul de greu, pentru ca atunci cand toti viseaza, eu ma cam inchid in mine si imi doresc sa pot sa fiu si eu ca ei. Dar pe de alta parte, imi place ca pot sa ii fac pe altii sa vada viata mai bine : nu doar distractii, placeri, glume si rasete. Ce-i drept, sunt si de-astea din plin, dar primesti si destule "suturi in fund". Despre scoala, ce pot spune? Si aici "realitatea" din mine isi face efectul ;)) in sensul ca imi plac mai mult stiintele exacte (mate, info, fizica, uneori chimie), dar imi plac mult si limbile straine. In fine, trecand peste astea, sunt si eu o adolescenta , pot sa spun, normala. Am prietenii mei , si sunt foarte putini, poti sa-i numeri pe degetele de la o mana. Prin termenul "prieten" inteleg o persoana care ti-e alaturi la bine si la greu, care te felicita si iti este alaturi la bine, dar care iti este alaturi si incearca sa te ajute si atunci cand esti jos. Cat despre ceilalti cu care imi petrec timpul, ei sunt "amicii mei". Si ii numesc asa deoarece ma inteleg bine cu ei, dar nu pot sa le acord toata increderea mea:).
In fine, vorbind si de pasiuni si hobby-uri, as putea spune ca`mi place sa patinez (iarna), si ador mersul pe role, imi place pianul, imi place muzica , in special cea veche (pot sa spun ca imi da o stare de euforie), si ce mai e important este faptul ca ador cititul..cel putin ma pot numi "un soarece de biblioteca" ^_^.

O alta chestie destul de interesanta legata de mine este ca niciodata nu sunt multumita de anotimpul in care ma aflu. Iarna as dori sa vina primavara, ca sa scap de frig, primavara eu ma gandesc la ce o sa fac in vara, cand o sa fiu in vacanta si o sa scap de scoala, vara ma plictisesc si imi doresc sa vina toamna, sa vina racoarea, si uneori, ce-i greu de crezut, sa vina scoala. In fine, toamna ma gandesc ca vreau sa vina iarna, sa vina zapada, sa ma dau cu sania, sa patinez si nu mai stiu ce altele. Si tot asa. [Stiu, sunt ciudata, nu-i nevoie sa mi-o spuneti :))]
Cam asta e descrierea mea, nu stiu cat de artistica a fost, unii ar spune ca mi-am facut speech ca sa candidez la presedintie..dar asta e *_* m-am chinuit deja prea mult, asta-i tot ce am putut, miroase-a creier incins pe-aici prin camera ...

Vine, vine priiimavaraa... \:D/

Iac`asa, dupa aproape 4 luni de iarna geroasa, dupa 4 luni in care oamenii nu mai stiau ce sa puna pe ei ca sa faca fata frigului, vine - ce-i drept, cu intarziere - primavaraa. Toti, care mai de care, de la mic la mare, isi scot din garderoba hainele subtiri, isi suna prietenii: "Hai p`afara , ia uite ce frumos e", eventual mai pun si niste role in picioare, si hai sa hoinarim pe straazi :X la un suc, la o cafea, oriunde te duci, e bine si te simti bine:X Cu alte cuvinte, e bine sa fie primavara ! Sa tot fie :)

Introducere :D

Neatsa :). E miezul noptii, mi-e somn de pic, dar am vrut sa-mi fac damblaua si sa stiu ca am terminat o treaba. Mi-am facut bloog:) Si dupa atatea incercari, atatea poze eliminate, atatea fundaluri incercate, m-am gandit sa nu imi las blogul peste noapte fara o postare in el:). Acum pot sa ma culc linistita, am facut si postarea:)). Hai noapte buna, vorbim maine:*