N-o sa uit niciodata cea mai frumoasa perioada a vietii mele, atunci cand nu trebuia sa ma ingrijorez pentru nimic, pentru ca parintii faceau totul pentru mine. Nu trebuia sa imi pese asa de mult de note, aveam o invatatoare careia ii placea sa creada in mine si sa imi dea calificative incurajatoare ca sa merg mai departe cu avant. Puteam sa fiu o printesa fara ca lumea sa ma numeasca 'pitipoanca'. Puteam sa fac orice nebunie, eram mica si nu stiam ce e rau si ce e bine.
Acum totul a trecut, n-au mai ramas decat amintiri, poze, poze in care deschid vesela cadouri, ma bucur de noi jucarii, incerc cat mai multe rochite. Poze in care imi las capul pe umarul mamei si rad. Rad cu gura pana la urechi. Si ma simt oarecum bine. Chiar daca a trecut, mereu voi sti ca am avut o copilarie minunata. Iar daca timpul s-ar da inapoi, n-as schimba nimic. Poate doar as prelungi perioada aceea minunata.. de as putea.
Dar nu se poate. Iar viata merge inainte. Inainteaza, aducand tot mai multe greutati, responsabilitati, griji...dar ma consolez cu faptul ca am trait bine cand am putut s-o fac, si cine stie?! Poate viata o sa rezerve si in continuare ceva mai bun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu