Din filele vietii... by A.

Pentru inceput, as vrea sa va spun ca nu cred ca exista om care sa n-aiba un prieten adevarat. Ei bine, ca astfel veni vorba de prietenii, ma simt extrem de norocoasa pentru ca am gasit-o pe A. In tot ce urmeaza, nu am de gand s-o descriu, nu pe larg, cel putin. Poate deja am inceput sa va plictisesc, dar ca sa ajungi la miezul unui lucru, trebuie sa treci de coaja xD.. in fine, spre deosebire de mine, A. este o sentimentala, si spre deosebire de multi dintre noi, carora ne place sa citim, ei ii place sa compuna proza. As putea poate sa scriu vreo doua pagini despre ea, dar nu cred ca va intereseaza acum si nici nu e momentul potrivit. Asa ca trecem la subiect.

Apreciindu-i talentul la scris, si considerand-o "scriitoarea" mea, am rugat-o sa ma lase sa postez o compunere de-a ei pe blog. Si m-a lasat. Mi-a dat chiar cea mai "fresh" compunere a ei, o compunere pe care a creat-o, poate multi ati spune, in ore..dar nu e asa. A creat-o intr-o jumatate de ora, ascultand muzica pe pervazul geamului. Compozitia pe care urmeaza sa v-o redau este prima din ciclul de povestiri "Din filele vietii...".

Din filele vieţii..

Dupa o lunga zi de şcoală..acum cobor cu pas obosit scările casei mele şi mă indrept către poartă. Găsesc atrăgător şi în acelaşi timp relaxant pervazul geamului din faţă.Ştiu ! Te întrebi “de ce oare?”..iar eu îţi voi răspunde cu o seninătate debordantă: “Pentru că aşezată pe acel loc mai ridicat…reuşesc să mă dezmierd mai bine sub razele palide ale soarelui care-şi spun ultima poezie pentru această zi, pentru că imensitatea albastră a cerului ma poarta departe, mult prea departe, undeva unde doar gândul poate ajunge, pentru că aşa pot comunica mai uşor cu norii pufoşi,care încearca din răsputeri să-mi schiţeze pe faţa uşor înroşită de adierea vântului,un zâmbet fin.”.Acesta ar fi răspunsul la întrebarea ta. Aceste lucruri despre care majoritatea dintre voi ati spune ca sunt “nesemnificative”, îmi oferă mie momentele necesare de relaxare,îmi deschid porţile tărâmului viselor, mă scot din cadrul real pentru câteva clipe.Clipe de care mi-aş dori să am parte mai des.Uneori să lenevesc sub revărsarea ordonată a razelor de soare este tot ce vreau să dobândesc.Viaţa este urâtă?! Greşit! Aşa o priveşti tu !..De ce să laşi întâmplările nefericite să-ţi fure zâmbetul?!..Zâmbetul unui copil, care în curând nu va mai fi copil, copil de ai carui ochi şi zâmbet inocent nu se va mai bucura nimeni, deoarece capata experienţa vieţii.Zâmbeşte chiar dacă este un zâmbet trist,pentru că mai trist decât un zâmbet trist este tristeţea de a nu şti să zâmbeşti.Fii tu, trăieşte fără prejudecăţi, nu-ţi pierde sensibilitatea si raţiunea indiferent de moment si nu îndrăzni să renunţi la copilul din tine!

...Sfarsit.