joi, 1 aprilie 2010
Avatar
Chiar daca "Avatar" n-a luat Oscarurile, mie tot mi se pare un film extraordinar. Ideea de "Pandora" m-a fascinat de la inceput si m-a tinut cu sufletul la gura pana la sfarsit. Fostul puscas marin, Jake Sully, pus in scaun cu rotile, ii ia locul fratelui sau, om de stiinta, acum mort, pentru a studia terenurile din Pandora, o "luna" asemanatoare cu cea a Pamantului. Intentia oamenilor de stiinta este de a distruge planeta pentru a sustrage importante minereuri. Pentru a putea insa sa patrunda acolo, au nevoie de anumite "trupuri" cu care sa poate supravietui conditiilor de viata de pe planeta. Astfel sunt create avatarele. Jake are rolul de a se integra in lumea acestor bastinasi, numiti Na'vi, de a le invata obiceiurile, cu alte cuvinte, de a deveni unul de-al lor. Jake trebuie insa "sa slujeasca la doi stapani" : pe de o parte Jake trebuie sa castige increderea bastinasilor integrandu-se , iar pe cealalta parte, trebuie sa afle secretele si obiceiurile bastinasilor pentru ca soldatilor sa le vina mai usor sa cucereasca planeta. Suna la fel de greu cum si este. Jake se ataseaza de Neytiri, fata conducatorului clanului Na'Vi, si de aici rezulta multe complicatii pentru Jake si nu numai.
Poate ca multi l-ati vazut si stiti despre ce vorbesc, dar daca nu l-ati vazut, merita sa incercati. Si nu-i luati in considerare pe cei care spun ca Avatar creeaza depresii, pentru ca nu este adevarat. Ce-i drept, este un film trist, care ne arata ca nu trebuie sa distrugem natura, cel mai frumos dar de la Dumnezeu, pentru bani si avere, dar mi se pare aiurea-n tramvai sa spui ca cineva a intrat in depresie, sau, si mai rau, s-a sinucis, din cauza ca a vazut Avatar.
In fine, fiecare cu parerile lui. Si eu mi-am spus parerea. Iar daca v-ati decis sa il urmariti, enjoy it!
P.S. Melodiile de pe coloana sonora merita toate ascultate macar odata. ;x
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu