Un sfârşit şi un nou început

Astăzi a fost o zi de care o să-mi aduc aminte multă vreme de-aci înainte. A reprezentat sfârşitul clasei a 8-a, sfârşitul gimnaziului, sfârşitul copilăriei mele. Am încheiat (cu bine, aş putea adăuga) alţi 4 ani de şcoală, care au adus cu ei multe noi experienţe (plăcute sau neplăcute).
Clasa noastră, cu diriga în frunte, a organizat o oră de dirigenţie festivă, la care se presupunea că vor lua parte toţi profesorii noştri şi directoarele. Nu cred că mai este nevoie să spun că au fost doar jumătate din profesori, şi doar o directoare, care a ţinut un speech de 2 minute, pentru că, vezi Doamne, era extrem de ocupată. Cea mai tare parte totuşi a fost că am vizionat un film al clasei noastre, cu poze şi filmuleţe făcute încă din clasa a 5a (sursă sigură de râsete), realizat de o colegă de-a noastră (Ruxi, dacă citeşti, încă odată îţi spun mulţumiiiiiiiiim, eşti cea mai tare!!). Diriga a citit şi unele dintre compunerile pe care le scrisesem la începutul începuturilor despre colegii de bancă. Unele au adus melancolie şi tristeţe, dar unele au adus pur amuzament (aici s-ar incadra "colega mea de bancă are ochii căprui şi este slăbuţă. Ea poartă mărimea 32 la pantofi.")
Între timp, noi, câţiva copii, ne-am ridicat pentru că diriga ne obligase cu o zi înainte de bunăvoie, ca să impresionăm colegii şi profesorii cu câteva cuvinte de despărţire.
Dacă astea au fost un fel de..formalităţi, ce a urmat n-a mai ţinut deloc de aşa ceva. Cum s-a terminat, am sărit toţi pe prăjituri şi sucuri, asta printre rundele de plânsete pe umerii colegilor de care ne-a părut rău de despărţire.
Şi eu care îmi spuneam că n-o să vărs nicio lacrimă, că nu sunt aşa de sensibilă..am fost printre cele mai plângăcioase (shame on me..sau nu:d)...


[Am pus poză cu mine şi am vorbit despre sentimente, ceea ce fac din An în Paşte, deci..trebuie notat în calendar :)]

Later edit: Am mai reuşit să ne vedem zilele astea (14-15), şi am vărsat iarăşi lăcrămioare, şi ne-am scris scrisorele de despărţire :( Sad, but true :))