Secretul din Golful Tunetului - William Kent Krueger

(a patra/ultima carte din Colecţia de Romane vol. 7 - Reader's Digest)

Trebuie să recunosc de la început că ultima carte din volumul ăsta nu mi s-a părut extraordinar de reuşită, sau poate pur şi simplu nu a fost genul meu, dar am citit-o până la capăt. În primul rând, m-a cam iritat traducerea, pentru că cei care s-au ocupat de asta au pus foarte multe verbe la perfectul simplu, lucru care le este specific oltenilor, gen "Mă dusei până la bucătărie, deschisei frigiderul şi băui nişte suc rece.", şi nu vreau să spun că am ceva cu oamenii din sudul ţării, doar că nu sunt obişnuită cu verbele astea, dat fiind că în Ploieşti nu dăm de formele astea decât la lucrările la română :)..
În al doilea rând, nu mi-a plăcut (nu-mi place) faptul că a fost genul de poveste cu indieni d-ăia cu pene (ştiu, amerindieni, nu e nevoie să spuneţi că n-am cultură generală de nicio culoare), care sunt împuşcaţi de albi pentru aur, şi care trăiesc prin păduri...Mă rog, povestea a fost un fel de deja-vu, pentru că în mintea mea se asemăna foarte mult cu Robinson Crusoe (singura carte de genul ăsta pe care am mai citit-o..cred).
Ca să vă povestesc şi vouă, este vorba de un fost şerif din Minnesota (iarăşi, un stat de care nu cred că America ar vrea să fie reprezentată), care, la cererea unui bătrân prieten, Henry Meloux, pleacă cu acesta din urmă în Canada, pentru ca să-l găsească pe fiul zămislit în tinereţe de către Meloux, pe care nu a avut niciodată şansa să-l vadă. Acest drum este presărat, bineînţeles, cu pericole, pentru că acum se culeg consecinţele acţiunilor pe care generaţiile de dinaintea protagoniştilor le-au făcut la începuturile anilor 1900 [scuze pt. fraza complicată :">].

Ca să nu fiu rea la sfârşit de post, o să recomand cartea persoanelor (care o să fie, preponderent, de tip masculin) cărora le place genul Robinson Crusoe. xD

Sursă poză

P.S. Nu ştiu ce se întâmplă cu fontul ăsta, este cu o mărime mai mic decât cel normal, şi, cu toate că am tot încercat să-l schimb, nu merge, lucru valabil şi pentru postul anterior. Sper să pot remedia problema cât mai curând, so don't blame me, blame this freakin' Blogger!

Ne întâlnim la Veneţia - Elizabeth Adler

(a treia carte din Colecţia de Romane vol. 7 - Reader's Digest)

O carte la fel de uşoară ca şi celelalte două de dinainte, "Ne întâlnim la Veneţia" este o lectură foarte potrivită pentru o după-masă liniştită, în care nu îţi poţi găsi nicio ocupaţie.
Principala protagonistă a romanului este Precious Rafferty, numită de prieteni Preshy, o americancă stabilită la Paris, care conduce un mic magazin de antichităţi, lăsat ca moştenire de către un bunic bogat. La capătul celălalt al planetei, în Shanghai, se află verişoara sa, Lily Song, pe care nu a întâlnit-o niciodată, şi care se ocupă, cel puţin în aparenţă, de acelaşi lucru. Aceasta din urmă pune mâna pe un colier nepreţuit, care duce în spate o poveste impresionantă, şi de aici porneşte o aventură foarte periculoasă care îi duce pe protagonişti în Paris, Monte Carlo, Veneţia, Shanghai, şi Boston. Între timp, Preshy se îndrăgosteşte de frumosul american Bennett James, care se dovedeşte la scurt timp a fi o cu totul altă persoană..

Vă recomand cu plăcere cartea, care este un thriller romantic (cuvintele autoarei) foarte reuşit. :)
Sursă poză

Râul iubirii - Karen Harter

(a doua carte din Colecţia de Romane vol. 7 - Reader's Digest)

Râul iubirii face parte din categoria romanelor pe care le termini de citit într-o zi, pentru că sunt destul de scurte şi tu eşti foarte curios să vezi cum se termină totul.
Povestea este concentrată asupra Samanthei, o tânără de 24 de ani, care, în urmă cu şapte ani, a fugit de acasă cu prietenul ei din cauza unor certuri cu tatăl ei, un dur judecător. Acum, fiul său TJ, în vârstă de 5 ani, care vrea să îşi cunoască bunicii, singurătatea, şomajul, o boală gravă cu inima, şi dorul de casă şi de prieteni o împing pe Sam să se întoarcă în orăşelul ei natal. Aici, ea trebuie să îşi rezolve problemele cu părinţii şi cei dragi pe care i-a lăsat în urmă, pentru a putea merge mai departe.
Este o carte foarte frumoasă, emoţionantă, pe care o recomand cu toată căldura.

Sursă poză

La ordin - Dick Francis

(prima carte din Colecţia de Romane vol. 7 - Reader's Digest)

Având în vedere că nu mai citisem de ceva timp un roman poliţist, m-a încântat ideea de a citi cartea aceasta, şi nu pot să spun că m-a dezamăgit, dar nici că a fost o lectură extraordinară. A fost o carte cu situaţii tipice aventurilor cu detectivi: crima, apoi detectivul care intră pe fir şi se dovedeşte a fi mai competent decât poliţia, atentivele de asasinat la adresa familiei acestuia, şi, nu în cele din urmă, dibuirea misterului şi prinderea asasinului.
Dar propun totuşi să începem cu începutul.
Sid Halley, un fost jocheu, nevoit să se retragă cu ani în urmă din cauza unui accident care l-a lăsat fără o mână, are ocazia de a se afla la o cursă de cai undeva prin Anglia. Acolo se întâmplă nişte evenimente neobişnuite: un cal şi jocheul lui mor în ziua cursei, iar antrenorul acestora, principalul suspect, este găsit mort câteva zile mai târziu, din cauza unei presupuse sinucideri. Acesta este momentul în care Halley se vede nevoit să intre pe fir, într-o investigaţie proprie, şi descoperă, încetul cu încetul, secrete şi intrigi care îl pun în pericol, atât pe el, cât şi pe cei dragi lui.
Ce se întâmplă vă las pe voi să descoperiţi, lucru care se va întâmpla doar dacă citiţi restul povestirii!

Sursă poză

Se numea Sarah - Tatiana de Rosnay

Am avut norocul să găsesc această carte într-o zi cu soare, la anticariat, în stare perfectă şi la jumătate de preţ, şi n-am stat mult pe gânduri înainte să o cumpăr, pentru că îmi propusesem de mult timp să o citesc, iar povestea a fost exact aşa cum mi-am imaginat-o: tristă, superbă, extraordinară.
În 1942, în timpul raziei de la Vel' d'Hiv, o razie condusă de francezi (şi un eveniment de care acestora le este ruşine şi în ziua de astăzi), Sarah, o fetiţă evreică de 10 ani, este arestată împreună cu familia ei, însă, înainte să fie evacuaţi din casă, îl ascunde pe fratele său, Michel, de numai 4 ani, într-un dulap, fiind convinsă că nimeni nu le va face niciun rău, iar ea va veni peste ceva timp să-şi scoată fratele din ascunzătoare.
După şaizeci de ani, o jurnalistă americană, căsătorită şi stabilită în Paris, este însărcinată să scrie un articol despre teribilul eveniment din 1942. Ea începe să sape în istoria oraşului, şi descoperă, printre altele, că apartamentul unde urmează să se mute a aparţinut unei familii de evrei francezi care au fost duşi în lagărele de exterminare.
Tot ce vă mai spun este că acea familie era familia lui Sarah, dar vă las pe voi să citiţi ca să aflaţi ce s-a întâmplat cu Sarah, cu familia ei, dacă a reuşit fetiţa să ajungă la timp la fratele său, cum a afectat-o acest eveniment, şaizeci de ani mai târziu, pe jurnalista americană, şi dacă a reuşit aceasta să îndrepte lucrurile care mai erau de îndreptat.
Cum am mai spus, e o carte foarte tristă, personajele sunt bine conturate, iar autoarea are un stil extraordinar de a expune faptele, lucruri care transformă acest roman într-o lectură pe care nu vă recomand s-o rataţi!

Sursă poză

O altă minivacanţă

Asta e partea în care îmi cer iarăşi scuze pentru că nu am mai activat pe blog de ceva timp, dar am fost iar plecată. Am plecat la sfârşitul lunii într-o tabără din apropierea Braşovului, unde am stat aproape o săptămână, am vizitat nişte rude din Olt, iar după 10 zile de călătorii prin partea de sud a ţării, m-am întors acasă, şi nu prea mai aspir la alte ieşiri, având în vedere că vreo lună din vacanţă mi-am petrecut-o departe de casă. De-acum încolo o să stau aici, în Ploieşti, la calculator, la Grey's Anatomy, de care m-am îndrăgostit definitiv şi irevocabil, pe-afară, cu prietenii, şi iar în casă, în compania mult iubitelor mele cărţi.
Înainte să plec, am dat o raită prin centrul oraşului, în căutare de cărţi, şi am găsit la anticariat două cărţi în stare foarte bună, ediţii noi, la nişte preţuri foarte bune, iar romanele s-au dovedit a fi foarte plăcute. Una dintre cărţi, ce am citit-o înainte să plec, este "Se numea Sarah", scrisă de Tatiana de Rosnay, o carte pe care o vânam de mult şi care nu mi-a dezamăgit aşteptările, şi am găsit şi o colecţie de romane, un fel de 4 in 1 de la Reader's Digest, care conţine, după cum am mai spus pe acelaşi rând, 4 romane destul de scurte (scurte însemnând cel mult 200 de pagini), dar care te prind foarte repede. Am terminat deja două dintre ele, şi urmează să scriu recenziile cât mai curând, însă uneori n-am niciun chef să îmi caut cuvinte şi le las tot timpul pe mai încolo.

Deci, cine îmi spune Welcome back?