pff.

Cu toate că am fost destul de ocupată şi de stresată (şi încă sunt) în perioada asta, şi n-am mai scris pe blog pentru că nu am mai găsit cuvinte potrivite şi subiecte care să mi se pară relativ interesante (în afară de cele 8 cărţi pentru care trebuie să scriu recenzie, dar pentru care nu-mi găsesc niciodată timp sau chef), am avut parte de nişte experienţe care.. nu ştiu cum să spun, m-au pus pe gânduri. Şi gândindu-mă şi punându-mi ordine în idei, am înţeles, într-un final, ce vreau de la mine, care trebuie să fie scopul meu în viaţă, şi pe ce să mă bazez dacă vreau ca totul să meargă aşa cum îmi doresc. Am înţeles că trebuie să am răbdare şi încredere că, după multe încercări nereuşite, o să ajung, într-un final, acolo unde îmi doresc. Iar dacă drumul pe care l-am urmat va lua o întorsătură diferită, nu voi încerca să schimb asta, pentru că voi şti că aşa a vrut Dumnezeu să fie, şi că totul va fi spre binele meu.

Ceea ce am vrut să transmit prin postarea aceasta nu se rezumă la câteva cuvinte care par (sau poate chiar sunt, nu-mi dau seama pe moment) a fi un monolog parţial incoerent pe care îl înţeleg doar eu şi persoanele cu o foarte mare abilitate de concentrare şi înţelegere. Vreau să spun că, prinşi în rutina zilnică, de multe ori uităm să luăm o pauză şi să ne gândim bine la toate lucrurile care sunt în viaţa noastră, care ar trebui să reprezinte o prioritate pentru noi. Odată însă ce îţi faci ordine în "cămăruţă", o să începi să vezi totul mult mai uşor, mai clar, şi o să fii cu un pas mai aproape de ceea ce îţi doreşti.

În fond, nu asta vrem toţi? :)

Misterioasa afacere de la Styles - Agatha Christie

Aveam eu o impresie că acest roman a reprezentat prima apariţie a lui Poirot, şi, cu puţin ajutor de la Google şi Wikipedia, mi s-au confirmat bănuielile. Se pare că Hercule Poirot, detectivul belgian, apare pentru prima oară în 1920, în Misterioasa afacere de la Styles, unde face cunoştinţă şi cu Arthur Hastings, cel din a cărui perspectivă este povestită atât întâmplarea asta, cât şi o mare parte din cele ce vor urma.

Mie una întotdeauna mi-au plăcut cărţile lui Christie, pentru că sunt scurte, la obiect, fără descrieri inutile şi sentimentalisme care nu-şi au locul în poveştile de genul ăsta, şi te ţin în suspans până la sfârşit. Cu toate astea, romanul aici de faţă nu m-a impresionat atât de tare precum m-am aşteptat, pentru că a fost oarecum o poveste tipică scriitorilor mediocri de romane poliţiste, şi vreau să cred că lucrul ăsta e datorat faptului că a fost primul roman poliţist al Agathei, deci era new in business şi poate că se lăsase prea mult influenţată de ceilalţi scriitori, uitând să-şi lase propria imaginaţie să iasă la suprafaţă. Nu ştiu, asta este teoria mea, asta este ce îmi place şi ce vreau să cred..

Povestea este destul de comună. O tanti bogată, pe la 60 de ani (parcă? nu mai ştiu, am citit cartea acum o lună şi am uitat detaliul ăsta), recăsătorită cu un bărbat mult mai tânăr şi foaaartee bărbos care, în opinia celorlalţi, este interesat numai de averea acesteia, moare frumuşel într-o noapte, otrăvită. Cei doi fii ai ei, dintre care unul cu o funcţie importantă în politică, încearcă să muşamalizeze întâmplarea, şi îi cer ajutorul lui Poirot, care acceptă şi începe să sape după indicii care să-l ajute să rezolve misterul...

De recomandat..recomand. Chiar dacă nu mi-a plăcut aşa de mult ca celelalte, este totuşi mai bună decât multe alte cărţi pe care le-am citit. În plus, ce am spus mai sus este doar teoria mea. Sigur există persoane care au alte păreri (mai bune) despre carte, sau poate că pur şi simplu nu am apreciat eu cartea aşa cum trebuia..:)

Imagine luată de aici.

Just me, speaking from the heart

În ultima vreme, pot să afirm că m-am schimbat destul de mult. Am devenit mai realistă şi am început să văd lucrurile din jurul meu şi din altă perspectivă, iar una dintre concluziile pe care le-am tras referitoare la atitudinea noastră în general este faptul că suntem mereu nemulţumitori şi tânjim după mai mult decât avem.

Sunt o mulţime de cazuri în jurul nostru (sau cel puţin în jurul meu) unde oamenii pun atâta accent pe ceea ce NU au, încât uită să aprecieze ceea ce le stă în faţă, lucrurile cu care au fost binecuvântaţi de Dumnezeu, iar ăsta este cel mai grav lucru. Oamenii care stau zi de zi în stradă să protesteze, pentru că vor o viaţă mai bună, şi au pur şi simplu impresia (indusă de cineva) că dacă conducerea se schimbă, o să le fie mai bine, ar trebui să se uite la oamenii care efectiv nu au ce mânca, nu au un acoperiş deasupra capului, nu au haine, nu au nimic pe lumea asta..şi totuşi ei sunt liniştiţi. Au pace. Nouă ne lipseşte pacea. De ce?

Persoanele care s-au plâns de la începutul iernii că nu au parte de zăpadă şi care acum, când în sfârşit a nins, şi au avut parte de un peisaj de poveste, alb, se plâng din cauza frigului şi a nu ştiu câtor alte lucruri minore, şi aşteaptă să se topească zăpada.. sunt oameni în lumea asta care văd zăpada doar în filme..nici noi n-am avut parte de zăpadă anul ăsta, până acum 5 zile...şi deodată nu ne mai place, vrem o schimbare, vrem ce nu avem în momentul de faţă.

Părerea mea e că ar trebui să ne gândim serios la toate lucrurile astea, pentru că, dacă vom continua în felul ăsta, o să treacă viaţa pe lângă noi şi n-o să apucăm niciodată să fim bucuroşi pentru ce avem în faţă şi să fim recunoscători pentru toate lucrurile bune care se întâmplă, chiar şi ele cele mai nesemnificative :) 

"For what I have received may the Lord make me truly thankful. And more truly for what I have not received. " -  Storm Jameson

Sursa foto

Semnul celor patru - Sir Arthur Conan Doyle

N-am mai scris de atâta vreme despre o carte, din motive mai mult sau mai puţin obiective, şi adaug, spre apărarea mea, că am citit romanul ăsta acum vreo lună, deci nu mai ştiu exact detaliile cărţii, cu toate că, odată ce o să încep să povestesc, o să-mi aduc aminte :).
Semnul celor patru este unul din romanele consacrate care îl au ca personaj principal pe detectivul englez Sherlock Holmes, ajutat de bunul său prieten, doctorul Watson. Mary Morstan, o tânără foarte drăguţă (după cum o descrie Watson) apelează la Holmes, pentru că are nevoie de cineva care să elucideze misterul morţii tatălui său. Aflând din ce în ce mai multe lucruri, cei doi prieteni realizează că, pentru rezolvarea misterului trebuie să facă o incursiune în trecut, atunci când patru prizonieri au făcut un pact..
Tot aici, la începutul cărţii, ni se face cunoştinţă cu obiceiul deranjant şi îngrijorător (pentru Watson) al lui Holmes de a se droga cu cocaină în zilele plictisitoare.:)
Concluzie..Recomand:)

Thousand-words-worthy picture of me :)

“Don't walk behind me; I may not lead. Don't walk in front of me; I may not follow. Just walk beside me and be my friend.”

Casa de la Riverton - Kate Morton

Casa de la Riverton a fost un roman care mi-a plăcut foarte mult, pe care l-am citit foarte repede și cu foarte mare plăcere, și care a reușit să mă țină în suspans pe tot parcursul său.

Grace, o bătrânică de 99 de ani, primește vizita unei regizoare americane care este interesată de o anume perioadă din trecutul său, atunci când a lucrat ca servitoare la o familie de nobili englezi. În vara lui 1924, la o petrecere dată de aceștia, poetul Robbie Hunter se sinucide, iar acest eveniment nefericit scoate la iveală secrete din trecut și aduce cu sine o serie de nenorociri în familia Hartford, care se destramă pentru totdeauna. Rămâne însă, peste ani, Grace, care în ultimele zile ale vieții ei, își amintește timpul petrecut alături de surorile Hannah și Emmeline Hartford, și care știe mult mai multe lucruri decât ar trebui.

Mi-a plăcut foarte mult felul în care a fost scrisă cartea: alternanța prezent-trecut, felul în care naratoarea, în povestea sa, aruncă câte o frază care dezvăluie ceva important, fără a povesti însă detalii, lăsând cititorul în suspans și îmboldindu-l să citească mai departe, iar deznodământul este cu totul neașteptat...

Fără să stau pe gânduri, vă spun de pe acum că romanul este un must-read care nu vă va dezamăgi :)

sursă foto

La mulţi ani!

La mulţi ani, multă sănătate să aveţi şi în anul 2012 şi să vi se îndeplinească toate dorinţele!

Eu una, sper ca anul ăsta să-mi pot duce la îndeplinire toate obiectivele pe care mi le-am propus (printre care cititul a 50 de cărţi minim şi învăţatul să cânt la chitară), şi îmi doresc cel mai mult să fiu sănătoasă, atât eu, cât şi cei dragi :)

Voi ce vă doriţi de la anul ăsta?