Emma - Jane Austen

Chiar dacă în urmă cu ceva timp mă plângeam de o experienţă neplăcută cu Jane Austen (despre care puteţi citi aici), faptul că deja îmi cumpărasem "Emma", care zăcea pe un raft, şi faptul că citisem multe recenzii pozitive despre carte m-au determinat să pun mâna pe ea şi s-o citesc. Adevărul este că nu am fost atât de încântată de ea cum au fost alţii, poate din cauză că trebuia s-o citesc repede (deadline-ul pentru 2011 Reading Challenge punea presiune asupra mea) şi nu aveam timpul necesar, şi mi-a luat deci peste 2 săptămâni să o duc la bun sfârşit.
Cred că cuvântul care ar putea caracteriza povestea cel mai bine este imprevizibil. Emma este o tânără de 21 de ani care şi-a făcut din peţit un scop în viaţă. Hobby-ul ei cel mai sus clasat este plănuirea relaţiilor dintre prietenii săi, în funcţie de cum crede ea că s-ar potrivi. După ce reuşeşte s-o căsătorească pe guvernanta sa cu un om respectabil, Emma rămâne acasă numai cu tatăl său, un om ipohondru, de care trebuie să aibă grijă tot timpul. În scurt timp însă face cunoştinţă cu Harriet Smith, o tânără de 17 ani, şi îşi ia responsabilitatea de a o educa şi, bineînţeles, de a-i găsi un soţ. De aici porneşte o serie de întâmplări care mai de care mai interesante şi amuzante, pentru că Emma nu se gândeşte că şi ea emană o atracţie impresionantă asupra bărbaţilor...
Aş putea spune că recomand cartea, pentru că este o lectură interesantă, dacă timpul şi răbdarea vă permite. :)

Sursă foto

Nuntă în cer - Mircea Eliade

Pentru că astă-vară n-am reuşit deloc să savurez Romanul adolescentului miop al lui Eliade, n-am privit cu ochi prea buni cererea profei de română de a citi Nuntă în cer, roman căruia trebuia să-i fac rezumatul şi un scurt comentariu, dar, cum eu sunt fată silitoare şi conştientă că, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-l citesc, m-am dus frumuşel la bibliotecă, l-am luat şi am început să mă afund în lumea iubirii povestită de Mavrodin şi Hasnaş. Fiind convinsă iniţial că nu-mi va plăcea, tare surprinsă am rămas atunci când am descoperit că este un roman foarte frumos şi foarte plăcut.
Romanul prezintă două poveşti de dragoste. Prima poveste este a lui Andrei Mavrodin, care o întâlneşte pe Ileana la o petrecere şi se îndrăgosteşte de ea iremediabil. A doua poveste este a lui Barbu Hasnaş, un fost ofiţer de război, care întâlneşte o fată în tren, pe nume Lena, numai pentru a o reîntâlni peste opt ani la o petrecere şi a se îndrăgosti de ea. Fiecare relaţie este diferită din punct de vedere al gândirii bărbaţilor, al decorului şi al dorinţelor celor două iubite. Cu toate acestea, la sfârşitul povestirii, făcând o comparaţie între cele două femei şi punând cap la cap detaliile pe care fiecare le relatează în povestirea lui, se poate deduce uşor faptul că Ileana şi Lena sunt una şi aceeaşi femeie, în etape diferite ale vieţii lor.
Sunt tentată să dau mai multe informaţii, din moment ce am făcut un rezumat al tuturor întâmplărilor, dar mă opresc aici, pentru că romanul mi s-a părut foarte interesant, şi vreau să-l citiţi şi voi cu aceeaşi plăcere şi curiozitate cu care l-am citit şi eu. :)

Sursă foto

Impresii de după Crăciun :)

Crăciunul meu a fost unul foarte frumos, mai frumos decât am sperat. Am primit şi foarte multe cadouri (şi încă mai am de primit), şi am avut ocazia să fiu alături de familia mea şi să ne bucurăm de o zi foarte frumoasă şi foarte veselă.
Am petrecut Crăciunul cu familia, în casă, în condiţiile în care nu mai pot să ies afară de o săptămână, de când am făcut varicelăă.. Da, da, varicelă :( M-am simţit foarte rău înainte de Crăciun, dar acum mă simt foarte bine, cu toate că încă nu pot să ies din casă pentru o săptămână, ceea ce iarăşi îmi este un mare impediment, pentru că nu mai pot să îmi petrec Revelionul cu cei din afara casei, cu care plănuisem o seară foarte frumoasă :).

Oricum, ce face un om atunci când stă în casă? Citeşte şi se uită la filme! Cu cititul nu prea m-am bătut zilele astea, pentru că am fost mai mult ocupată, şi de multe ori mă simţeam rău şi nu puteam să ţin ochii deschişi, însă mi-au rămas cărţi din urmă pe care nu le-am comentat aici pe blog, lucru pe care o să-l fac cât de curând. Cu ocazia asta pot să vă spun şi că mai am de citit o singură carte ca să îmi duc la sfârşit Reading Challenge-ul de pe Goodreads, prin care mi-am propus să citesc 60 de cărţi în anul 2011, şi intenţionez s-o citesc cât mai repede:) În cazul filmelor, am fost mai activă. Am văzut The Invention of Lying, un film drăguţ despre o lume în care oamenii nu ştiu să mintă, spunând tot ce au pe suflet (asta până un "ratat" descoperă că poate să mintă şi intră într-o serie de neplăceri), Something Borrowed, o comedie romantică, şiiii HANGOVER, ambele părţi, care mi-au plăcut la maxim şi pe care le recomand tuturor, precizând că fac parte din categoria comediilor adevărate, la care râzi din toată inima :)).

Cu atât vă las deocamdată, am să revin curând cu recenziile cărţilor de care v-am spus mai sus:*

Merry Christmas!!

Am ajuns să sărbătorim din nou Naşterea Domnului Isus Hristos, care a coborât din cer pentru noi, ca să ne devină Mântuitor, deci haideţi să fim bucuroşi şi să avem în inimă pace şi dragoste pentru toţi oamenii care ne stau în jur! Sărbători Fericite! :)

P.S.Ştiu că cel mai probabil, de data asta n-o să avem zăpadă de Crăciun, dar pur şi simplu a trebuit să pun melodia asta; e pe buzele mele de când a început spiritul Crăciunului!

Trenul de Paddington - Agatha Christie

Atunci când mă super-plictisesc şi am nevoie de ceva revigorant, întotdeauna apelez la unul dintre romanele Agathei Christie, care mă binedispun mereu şi parcă mă mai trezesc un pic la viaţă. Asta s-a întâmplat şi atunci când am citit "Trenul de Paddington" (acum vreo lună, dar abia acum i-a venit rândul la recenzie :-"). Ca de fiecare dată, este o poveste foarte interesantă, iar de data asta detectivul nu mai este Poirot, cu care mă obişnuisem şi de care a început să-mi placă foarte mult (contrar opiniei scriitoarei, care, din câte am citit, ajunsese să nu-l mai sufere), ci este bătrâna Miss Marple, cu o minte la fel de ascuţită, în ciuda vârstei înaintate. Apare aici şi un ajutor pentru Miss Marple, o tânără pe nume Lucy Eyelesbarrow, care, din păcate pentru cititori, apare doar în acest caz.
O doamnă în vârstă face o călătorie cu trenul, şi, în câteva secunde, în timp ce un alt tren trece pe lângă trenul în care se află ea, devine martoră la o crimă. Mai exact, remarcă un bărbat care strânge de gât o femeie, dar nu apucă să-i vadă trăsăturile foarte clar. Mai mult decât atât, în trenul respectiv nu se găseşte niciun cadavru, cu atât mai puţin un om suspect, iar astfel, declaraţia bătrânei nu este luată în serios de către poliţiştii. Buna sa prietenă, însă, miss Marple, este interesată de caz, şi dornică să afle adevărul. Cu toate că face câteva investigaţii pe cont propriu, ce includ reconstituirea călătoriei cu trenul şi multe alte raţionamente bine gândite, şi ce ajung să se învârtă în jurul unei moşii din apropierea căii ferate, ajunge la concluzia că are nevoie de un ajutor mai.. "sprinten", în formă fizică bună, care să poată aduna indicii, pe care, mai apoi, să i le raporteze. Găseşte acest ajutor în persoana tinerei Lucy, după cum v-am mai spus, o fată care, în ciuda inteligenţei sale, a devenit o menajeră de lux, dispusă însă să-şi sacrifice timpul pentru a o ajuta pe bătrâna Jane Marple, datorită firii sale aventuriere şi interesate de firea umană.
Mai multe vă las pe voi să aflaţi, citind cartea, pe care o recomand tuturor :)

Sursă foto

Persuasiune - Jane Austen

Cum eu sunt un mic măricuţ şoricel de bibliotecă şi caut să citesc cărţi pe teme cât mai diverse, m-am gândit să ma axez un pic şi pe romanele clasice, având ca model din trecut "Jane Eyre" sau "Mândrie şi prejudecată", care mi-au plăcut mult, aşa că, atunci când am văzut oferta de la Click, cu romanele lui Jane Austen la 9,99 lei, mi-am zis că trebuie să le am. Despre "Persuasiune" citisem şi opinii pozitive, dar şi negative, însă, cum fiecare are gustul lui, am vrut s-o citesc şi să văd despre ce e vorba. Ei bine, abia am apucat să citesc primele 50-100 de pagini, că m-a apucat o plictiseală soră cu moartea. În concluzie, am citit ultima pagină, am aflat care a rămas cu care, ca să n-o mai lungesc, şi cam aşa se rezumă experienţa mea cu romanul ăsta.
Dacă vreţi şi câteva cuvinte despre ce se întâmplă în roman, vă spun eu. Anne Elliot este una dintre fiicele baronului Walter Elliot, care, din cauza unei crize financiare prin care trece, este nevoit să îşi închirieze casa şi să-şi găsească o locuinţă temporară într-o altă localitate. În peisaj e şi o femeie cu influenţă, Lady Russell, bună prietenă şi consfătuitoare a lui Sir Elliot, dar mai ales a Annei, în special de când mama sa a murit. Nu mai ştiu prin ce împrejurare, Anna nu pleacă iniţial cu tatăl ei, ci rămâne la o prietenă (sau o rudă, ceva de genul). Află, astfel, că noii chiriaşi sunt rude foarte apropiate cu "iubirea vieţii ei", pe care, în urmă cu 9 ani, fusese nevoită s-o refuze din cauza vârstei (acum avea 27 de ani, parcă), la insistenţele lui Lady Russell, care, cu alte cuvinte, le cam dicta tuturor ce trebuiau să facă şi ce nu. Bineînţeles că, puţin mai târziu, apare în poveste şi respectivul, care ajunsese între timp un mare căpitan de vas, şi....totul e bine când se termină cu bine.
Nici nu ştiu ce se întâmplă mai încolo, ştiu numai care este situaţia finală, dar n-o să dezvălui, pentru că poate există pe-aici şi persoane interesate să afle mai multe. :)
În concluzie, nu recomand. Deloc chiar. :)

P.S. Al doilea roman din volumul ăsta, "Mănăstirea Northanger", va rămâne necitit în biblioteca mea pentru o perioadă de timp nelimitată..

Sursă foto

Un studiu în roşu - Sir Arthur Conan Doyle

Acum ceva timp am primit o carte de la Adevărul, datorită unui concurs organizat de Oana, sponsorizat de Noaptea Bibliotecilor, care a avut loc la începutul lunii octombrie. Am promis de mult că o să fac o recenzie a cărţii, dar, cum timpul a devenit un mare duşman al meu, n-am prea avut ocazia.
Cartea pe care am primit-o arată exact ca poza de mai jos, şi cuprinde două părţi: un roman şi o serie de povestiri. Romanul este cel din titlu, "Un studiu în roşu", iar povestirile făceau parte din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes", pe care îl mai citisem odată, tot de la Adevărul, numai că sub alt aspect (cartea verde cu Aventurile şi Memoriile lui Sherlock Holmes).

Romanul a fost unul foarte plăcut, exact cum mă aşteptam, iar povestea din spatele crimei nu mi-aş fi putut-o imagina niciodată:) Să vă explic totuşi un pic mai pe larg.
Watson, un doctor venit din Afghanistan, face cunoştinţă cu Sherlock Holmes, în contextul în care avea nevoie de un partener de locuinţă pentru a plăti mai puţină chirie. Detectivul îi face o foarte puternică impresie încă din primele momente, atunci când acesta reuşeşte să-i intuiască tot trecutul. Cei doi devin însă prieteni, iar Holmes îi dezvăluie lui Watson că este un detectiv particular (care are DOAR CA HOBBY-URI realizarea de experimente chimice şi cântatul la vioară).
Într-o dimineaţă, cei doi află despre o crimă ce s-a produs la periferia Londrei, iar Holmes este rugat de către inspectorii repartizaţi cazului să arunce o privire la cazul respectiv şi să-şi dea cu părerea. Un om fusese ucis într-o casă părăsită de la marginea unui sat, iar pe perete fusese scris cu sânge cuvântul "Rache", care înseamnă în germană "răzbunare". Bineînţeles că, în ciuda sfaturilor lui Holmes, inspectorii o iau pe urmele greşite, iar detectivul trebuie să-şi demonstreze punctul de vedere şi să aducă argumente. Apar şi răsturnări de situaţie, precum şi incursiuni în trecut, iar Holmes reuşeşte să ducă la capăt cu multă graţie acest caz aparent foarte complicat.
Romanul face parte din categoria "de recomandat şi altora" :). Şi să nu uit, încă odată, mulţumesc Oana! :*

Sursa foto

Morning!

'Neața, România, să crești mare, frumoasă, și tot ce vrei tu! :)

Acum că am scris urarea, așa cum observ prin jur că se obișnuiește, o să mai povestesc un pic în postarea asta despre ce am făcut eu în ultima vreme și de ce am luat așa o pauză subită de la scrisul pe blog.
Cea mai potrivită scuză ar fi şcoala. Am avut (şi încă am) de făcut tot felul de proiecte, de dat teze, de învăţat. Şcoala o am după-masa, aşa că îmi iau libertatea de a mă trezi mai târziu decât ar trebui, iar timpul care îmi rămâne îl pierd în fel de fel de moduri. Se pare că nu şi pe blog, şi îmi cer scuze pentru asta :).
Eh, oricum, ţinând cont că astăzi este zi liberă pentru toată lumea, şi că nu am planuri (mă rog, nu încă) am să profit de timpul liber pe care îl am ca să mă revanşez. Vreau să vă spun că, deşi pe blog n-am mai dat niciun semn de viaţă, am fost foarte activă: am citit 4 cărţi de care trebuie să vă povestesc şi am terminat de văzut toate sezoanele din One Tree Hill (pe care îl începusem de muuuult).
Am mai auzit şi de Gaudeamus, şi m-am ofticat atâââââât de mult că n-am putut să ajung şi eu, încât îmi venea să trântesc radioul de toţi pereţii când începea cineva să spună despre târg.
Deci, stay tuned, pentru că în curând urmează ceva acţiune :)