Printesa gheturilor - Camilla Läckberg

Dupa vreo doua saptamani in care m-am tinut mai mult de alt gen de chestii pe blog deoarece am luat o pauza cu cititul, am primit un colet cu doua carti, dintre care am citit deocamdata una. Recunosc, am impresia ca mi-am cam pierdut din dexteritate, pentru ca mi-a luat mai mult de o saptamana ca sa termin cartea, dar am avut (si inca am) foarte multe pe cap, pentru ca sunt a opta, si tre' sa dau examene, sunt agitata, cu nervii la pamant, si tot kitul.
Inainte sa comand cartea, am citit pe bloguri impresii despre ea (ceea ce fac foarte des), care au fost in general placute. Am gasit insa, la un moment dat, pe un blog, un tip care avea o parere foaaarte proasta despre roman, si m-am cam dezumflat. Cu toate acestea, mi-a placut cartea foarte mult, tot timpul au aparut intorsaturi de situatie, si nu mi-am dat seama de criminal pana nu a legat detectivul toate informatiile cap la cap [ma rog, m-am prins eu la un moment dat de niste detalii minore, care mi-au fost confirmate mai tarziu].

Nu stiu daca mai are rost sa descriu intriga romanului, pentru ca apare oricum pe fiecare site al librariilor online, dar o sa zic ceva pe scurt, ca sa nu dezamagesc cititorii mei fideli [care lipsesc cel mai probabil cu desavarsire:))].
Dupa ce parintii ei mor intr-un accident, Erica Falck, o scriitoare, vine in oraselul ei natal, Fjallbacka, o localitate la malul marii, cu specific pescaresc, ca sa isi faca ordine in ganduri, si in casa natala. Nu trece mult timp pana cand apare o crima cu totul si cu totul senzationala: fosta prietena din copilarie a Ericai, Alexandra, este gasita moarta in cada, si inghetata (asta fiind in toiul iernii), lucru din care este inspirat si titlul.
Nici nu stiu ce sa spun mai departe, ca sa nu dezvalui mai multe. Viata de zi cu zi este alternata cu neobisnuitul. Apar in peisaj foarte multe personaje din trecutul Alexandrei, care aveau fel de fel de legaturi ascunse cu aceasta, iar la cererea parintilor decedatei, Erica incepe sa scrie o carte despre viata prietenei ei, obligandu-se astfel sa afle secretele fetei. Bineinteles, apare si un detectiv, Patrik Hedstrom, un bun prieten din copilarie al Ericai, iar intre cei doi se leaga o relatie...

Nu cred ca mai este nevoie sa-mi spun replica de sfarsit, si anume ca recomand cartea tuturor, pentru ca se subintelege :).
Am inceput acum sa citesc "Predicatorul", urmatoarea carte din serie [da, my bad, am uitat sa spun ca "Printesa gheturilor" este prima carte din seria de romane politiste "Fjallbacka"], si sper sa o citesc cat mai repede, si sa fie la fel de interesanta ca prima!

How I spent my Saturday

(titlu scris in engleza din lipsa de alte idei :">)

Astazi a fost o zi care s-a abatut putin de la tiparul zilnic. M-am trezit destul de tarziu, pentru ca sa fiu odihnita: ceea ce avea sa urmeze imi va fi luat cu siguranta multa energie. La ora 18,45, avea sa imi fie luat primul interviu din viata mea, si colac peste pupaza, in limba engleza. Cum au inceput insa toate astea?
Ei bine, profa de engleza a venit intr-o zi la noi la clasa, si ne-a spus de un concurs de eseuri, care se tine an de an la Shakespeare School in Bucuresti (o scoala de limba engleza). Concurentii trebuiau sa intre pe pagina lor de web, sa se uite la 4 imagini date, si sa scrie, pe baza lor, un eseu despre lumea perfecta. Ma rog, fara s-o mai lungesc, am scris acolo o chestie care mi-a trecut prin cap, am trimis-o online, cum trebuia, si mi-am vazut de viata mea, fara sa mai ma gandesc la concurs. Saptamana trecuta insa, ma suna profa de engleza (care mi-e si diriga), sa ma anunte ca sunt printre finalisti, si trebuie sa ma prezint pe 28 mai la sediu la ei in Bucuresti, pentru un interviu. WTF?! Adica, hai, oi fi eu buna la engleza, dar nu'mi imaginam nici intr-o mie de ani ca as ajunge sa dau un interviu pentru o tabara in Anglia (cel putin, nu la varsta asta).
Am ajuns acolo cu vreo 2 ore mai devreme (:))), si am asteptat, cu niste emotii de mai avea un pic si-mi sarea inima din piept, sa ma cheme mai repede, sa scap. Comisia s-a dovedit foarte prietenoasa :) Mi-au pus intrebari care mai de care, despre familie, calatorii, planuri de viitor, hobby-uri, carti, asteptari de la concurs..si altele.
A trecut totusi; am inteles ca prima oara e mai greu, iar dup-aia scapi de emotii (si sper sincer ca asa sa fie).

Dupa interviu am fost la o matusa care sta in Bucuresti, iar pe la 9, dupa ce m-am rugat de tata foaaaarte mult, am ajuns la Bookfest!! Iarasi, pentru prima data. Am gasit oferte destul de acceptabile, mi-am luat chiar si 3 carti (mi-as fi luat mai multe, dar atat mi-a permis bugetul :]), pe care sper sa le citesc cat mai repede si sa le comentez pe blog.
Cu toate astea, ce m-a surprins cam neplacut la targ a fost faptul ca editura Rao a avut foarte putine promotii. Cel putin, Agatha Christie nu avea nicio carte la oferta...

Euro(+Azerbaijan)vision :]

A trecut si Eurovisionul de anul asta, si l-am urmarit, asa cum o fac de cativa ani incoace, cu sufletul la gura. Cum nu poti sa-i multumesti intotdeauna pe toti, nici in cazul concursului astuia nu s-a facut vreo exceptie.

Dupa parerea mea, clasamentul a fost foarte imbarligat. De exemplu, ma asteptam ca Elvetia si Estonia sa ia locuri in prima jumatate. Surpriza totala!!! Estonia - locul 24/25; Elvetia - 25/25..

Elvetia ca Elvetia, Estonia ca Estonia, dar ascultati aici melodie:



JOS PALARIA :) Eu incep sa cred ca astia au ceva cu Danemarca.. si anul trecut au avut o melodie foarte frumoasa, si tot cam pe locul 6-7 au iesit.. pacat!

Urmatoarele in top cred ca ar fi Suedia, Azerbaijan, Slovenia(locul 13, dar o melodie genialaa!!), si Ucraina (unde tot farmecul a fost facut de desenele alea in nisip de pe fundal :x - sa nu mai spun, melodia surescitanta), si, am mai zis la inceput, Elvetia si Estonia.

Romania a iesit exact pe pozitia pe care ma asteptam. Nu mi s-a parut ca ar iesi cu ceva in evidenta inca de prima oara cand am ascultat-o, asa ca n-are rost sa mai comentez..

Oricum, nu mai conteaza, s-a terminat, si sunt convinsa ca fiecare cantaret este foarte admirat in felul lui, pentru ca sa ajungi asa de departe este ceva, totusi. Deci, felicitari all of you guyz!

P.S. Cred ca ar trebui sa inceapa sa se ofere premii pentru frumusete. Eu una, i-as pune pe englezi, pe rus, si pe suedez, pe locul I cu felicitari!!! [:x]

























P.S.S. Daca este Eurovision (European Vision, probabil), ce cauta prin peisaj tari precum Azerbaijan sau Israel? [Daca stiti raspunsul, nu ezitati sa ma informati si pe mine..sunt tare nedumerita...]

Moni si Iri = Chh.

Nu, vreau sa stiti ca in niciun caz nu m-am luat de mondenitati (pentru asta aveti Rimelul), ci mai degraba, o intamplare despre care am auzit m-a facut sa scriu despre asa un subiect care ma irita.

La etajul la care locuiesc, mai stau inca doua doamne batrane, vaduve, prietene cel putin de cand m-am nascut eu. Bineinteles, cum sunt batranele, orgolioase, care se supara din orice, si ele s-au certat de destule ori. Dar ultima cearta m-a cam pus pe ganduri.

Aparent, cearta a provenit de la nu stiu ce neintelegere cu un aspirator, dar samanta a fost plantata inca de la inceputul scandalului astuia cu Moni, Iri, si Irina :-j. Una dintre femei este de partea Monicai, spunand ca "nu-i mai trebuia bosorogului aluia una asa tanara", iar cealalta ii tine partea lui Iri, pentru ca are si ea un baiat mai batran, care s-a (re)casatorit cu una de doua ori mai tanara decat el..

Deci, dragii mei Monica si Iri, de ce trebuie neaparat sa va spalati toate rufele murdare in public? Pun pariu pe ce vreti ca exista mii de oameni in situatia voastra, care trec prin divorturi si lupta pentru custodie, avere, bla bla bla. De ce trebuie sa fie totul mediatizat? Si daca o sa-mi spuneti ca paparazzi sunt de vina, eu va spun ca am aripi si pot sa zbor. Daca n-ati fi cautat mass-media in jurul vostru inainte si daca ati fi fost mai discreti cu viata voastra privata, credeti ca s-ar fi ajuns ca pe fiecare post de televiziune sa va apara moacele?! Eu nu cred.
Si, ce doare cel mai tare este ca nu sunt ei cei care sufera, ci milioanele de oameni nevinovati care se uita la televizor, si, vrand-nevrand, ajung sa se implice si sa-si bata capul cu toti scandalagiii...

Impresii dupa banchet :d

In ultimele doua saptamani, cu greu am mai dat importanta altor lucruri in afara de banchet. Stiu, pentru persoanele adulte, care au in palmares o gramada de petreceri, pare o aiureala sa stai atat de mult sa te preocupi pentru o noapte. Eu sunt insa mai diferita. Nu sunt exact genul care sa petreaca cel putin odata pe saptamana pana se rupe :)). In fine, dupa ce m-am aranjat, am strabatut toti pasii aia despre care am scris in postul anterior, am ajuns si la banchet, care s-a anuntat la inceput foarte "promitator": muzica nu mergea, breteaua de la rochie slabise si nu mai statea deloc bine.
Cu toate acestea, fiindca era seara noastra, n-am lasat nimic sa mearga rau, si ne-am ocupat de toate problemele: am facut rost de laptop, ca sa putem sa punem stickul, si am dansat toata noaptea, tot ce am vrut fiecare: pop, tehno, populara, cantece de dragoste, chiar si manele xD...Si cat despre breteaua mea, am improvizat, si n-am lasat-o sa-mi strice seara :)
Am fost foarte entuziasmata, si singurul lucru de care mi-a parut rau a fost timpul, care a trecut prea repede..


P.S. Daca va intrebati ce s-a intamplat cu cartile mele, tin sa va spun ca am luat o mica pauza pe parcursul ultimelor saptamani (cred ca v-ati dat deja seama de ce ^^).. Astept luni un colet cu doua carti politiste, si cum le citesc, o sa apar aici cu recenziile. :)

Cum sa te pregatesti pentru banchet

Banchetul de sfarsit de a opta se apropie cu pasi repezi. Fiecare (in special fetele) sunt ingrijorate de ce o sa poarte. Am facut mai jos o lista, ca sa le arat in special baietilor prin ce trece o fata in ultima luna inainte de banchet:

- cutreiera tot orasul, eventual si imprejurimile, ca sa-si gaseasca rochie;

- dupa ce si-a gasit rochie, mai cutreiera odata orasul, ca sa gaseasca pantofi care sa se potriveasca [nu mai vorbim de cazurile in care nu gasesti nimic care sa-ti placa, iar ce ti se pare acceptabil nu are numarul tau];

- se gandeste cum ar putea sa se coafeze, si cauta sfaturi pe net si pe la prieteni despre ce ar putea sa faca [iar in ultimul moment se razgandeste si se coafeaza cum nu s-ar fi gandit niciodata];

- incearca o multime de farduri, rujuri, fonduri de ten, ca sa se decida cum o sa se machieze;

- cauta accesoriile potrivite;

- in ultima zi, se penseaza, se epileaza/depileaza, si isi face manichiura;

- in ziua de banchet, in timp ce se aranjeaza si se machiaza, isi face dus de cel putin 2 ori, pentru ca a transpirat din cauza emotiilor (o sa arate sau nu bine?).

Ce mai ramane?
Aaaa da. O sa se duca acolo si o sa fie o adevarata aparitie! :x

Mai las-o moale cu fantomele - Megan Crewe

Imi pare rau ca am intarziat cu recenzia despre cartea asta [asta daca exista cineva care imi citeste blogul si caruia sa-i pot cere scuze :))]. Nu e din cauza ca n-am citit-o repede, ci pentru ca m-am luat cu alte.. activitati.

Am inceput cartea la scurt timp dupa "Academia Vampirilor", o carte cu foarte mult suspans si intorsaturi de situatie, lucru care n-a fost tocmai intelept, dupa parerea mea, deoarece mi-am facut o parere diferita despre carte fata de cum ma asteptam. Cred ca am ramas pacalita de coperta atragatoare, cartonata, cum e de obicei cea a romanelor care se anunta..incendiare, gen Twilight Saga, Academia Vampirilor, Gazda. In schimb, actiunea este destul de simpla:
O tipa, Cass McKenna (parca), descopera, la moartea surorii sale, ca poate vorbi cu fantomele, iar dupa o cearta intre ea si prietena sa cea mai buna, fiintele trecute in nefiinta ii devin singurii prieteni. In scurt timp, ajunge sa cunoasca toate secretele scolii in care invata, deoarece fantomaticii ei prieteni pot patrunde peste tot fara a fi vazuti, si vad si aud tot ce se intampla in jur. Din razbunare, sau nu stiu ce mentalitate un pic exagerata, tipa asta dezvaluie toate secretele, pentru a crea zânzanie si a destrama prietenii.
Intre timp, apare in peisaj si Tim, vicepresedintele consiliului elevilor, un baiat foarte popular in scoala, si genul care se asteapta ca, atunci cand iti adreseaza un cuvant, sa ii cazi la picioare. In fine, mama lui Tim moare, iar acesta o roaga pe Cassie sa-l ajute sa comunice cu ea.

Recomand cartea, in masura in care va place drama adolescentina, si genul asta de povesti.

Seria Academia Vampirilor - Richelle Mead

Nu stiu cu ce sa incep. Probabil prin a enumera ideile pe care se bazeaza seria asta, cat si sentimentele, starile, senzatiile pe care mi le-au transmis cartile, de vreo juma' de an incoace, de cand au aparut in librarii, rand pe rand. Suspans. Prietenie. Dragoste. Bad guyz. Alegeri decisive. Tradare. Legaturi psihice. Lectii despre viata. Si (nu) in ultimul rand, dupa 6 volume de actiune necontenita, un binemeritat happy ending.
Am terminat cartea in 3 zile, ceea ce e relativ rezonabil, avand in vedere cat de mult am incercat sa ma abtin ca sa n-o termin intr-o singura noapte. :))

Cei care au citit cele 6 volume ale seriei probabil sunt de acord cu mine. Ma simt insa obligata sa-i pun la curent si pe ceilalti, care nu stiu despre ce e vorba, pentru ca nu de putine ori am ezitat inainte sa aleg o carte, cautand pe bloguri pareri, doar ca sa-mi dau mai incolo seama ca as fi facut o greseala enorma daca n-as fi citit cartea.

Ideea de vampiri este un pic (mai mult) schimbata de catre autoare, care creeaza trei tipuri de vampiri.[La cum explic, probabil ca n-o sa intelegeti mai nimic, dar altfel nu ma simt implinita.] In primul rand, exista vampirii traditionali, numiti moroi. Acestia au niste origini stravechi, si ce este mai important, exista 12 familii regale de moroi, care mai exact conduc intreaga comunitate de "fiinte supranaturale", in frunte cu regina, care, bineinteles, este de vita nobila. Acestia sunt specializati intr-un anumit element: apa, aerul, focul, pamantul, sau, foarte rar, spiritul, elemente pe care le pot stapani si manevra intr-un mod magic. Cu toate acestea, etica moroilor interzice folosirea magiei, din simplul motiv ca vampirii sunt la fel de civilizati ca si oamenii, neatragand atentia, si nefiind fiinte care vaneaza oameni pentru sange. De asemenea, o caracteristica ciudata, cred eu, este ca ei nu sunt antrenati sa lupte. Au insa gardieni care ii protejeaza. Gardienii sunt dhampirii (stiu, termen ciudat), o combinatie om-moroi sau dhampir-moroi. Dhampirii (cu anumite exceptii) sunt destinati luptelor, astfel ca sunt introdusi de mici in arta luptei corp la corp, pentru a deveni mai tarziu gardieni pentru moroi, sub deviza "Ei au prioritate.".
In sfarsit, ultima categorie de vampiri sunt strigoii. Ei nu se nasc asa, ci sunt la origini oameni, dhampiri, sau moroi, care ori au fost secati de sange, ori au secat pe cineva de sange. :) Strigoii au toate caracteristicile specifice ale vampirilor traditionali: pielea foarte palida, viteza si puterea supraomeneasca, ochii rosii, puterea de constrangere, neomenia (;))), si nu pot sta afara pe timpul zilei.

Povestea se intampla in zilele noastre, in SUA. Lissa Dragomir, ultimul urmas al familiei regale Dragomir, si Rose Hathaway, prietena sa cea mai buna, si totodata dhampirul care se antreneaza pentru a-i deveni gardian, invata la Academia Sf. Vladimir, o scoala speciala pentru vampiri. Aici au parte de aventuri care le dezvaluie caracterul, se confrunta cu probleme zilnice, dar de asemenea, ele sunt si cele care trebuie "sa salveze ziua"..

Va recomand cu caldura toate cartile din serie. Sunt pline de suspans, si nu aveti cum sa va plictisiti!

O supradoza de moarte - Agatha Christie

Revin, un pic mai tarziu decat ma asteptam, dar asta nu deoarece am stat mult sa zabovesc pe carte, ci pentru ca n-am avut timp sa intru sa scriu.
Am citit in weekendul trecut "O supradoza de moarte", o alta carte din lista mea de carti de Agatha Christie pe care trebuie sa le citesc, si am savurat-o pe deplin. Scriitoarea nu m-a dezamagit nici de data asta, ci m-a tinut in suspans pe tot parcursul cartii.

Spre deosebire de alte romane de-ale lui Christie, unde crima se invartea in jurul unei relatii nepotrivite, aici este pus in prim-plan un conflict politic intre mai marii Angliei. Un medic linistit moare in timpul programului sau de lucru. Desi la inceput autoritatile tind sa creada ca a fost vorba de o sinucidere, din cauza unei greseli de lucru pe care acesta o facuse, Hercule Poirot nu se lasa pana nu demonstreaza ca a fost o crima. Si asta nu e tot: inca doua persoane mor in conditii 'dubioase', iar Poirot isi ia angajamentul de a gasi asasinul... insa treaba asta se dovedeste mai grea decat pare..