Pentru început, o să vă spun că mama a fost tot timpul lângă mine şi m-a asistat, mai ales atunci când am făcut compoziţia, pe care o ştie pe dinafară din clasa a 6-a, din manualul de franceză (extraordinar, dar adevărat:))).
Adevărul este că a trebuit să schimb 2 tigăi, pentru că se lipeau clătitele de fundul lor, şi am adunat vreo juma' de compoziţie, arsă de altfel, cu lopeţica de lemn. Oricum, după ce am mai făcut vreo 2-3 clătite care s-au intitulat "eşec total", am reuşit să fac şi câteva cu adevărat bune, şi am reuşit şi să le întorc aşa ca la televizor, lucru care mi se părea atââât de greu la început.
După ce le-am făcut pe toate, am început să le umplu cu Finetti, cu gem de vişine şi de prune, şi au ieşit o bunătate, din care ne-am înfruptat (mai potrivită totuşi ar fi expresia "abia ne-a ajuns pe o măsea") toată familia.
Acum vreau să fac clătite americane (pancakes), pentru că am văzut în multe filme şi sunt foarte curioasă. Am găsit şi o reţetă pe net, care mi se pare destul de uşoară pentru capacităţile mele de cofetăreasă amatoare:))
[Poză cu clătitele mele n-am făcut, pentru că n-am mai apucat, dar sper să-mi aduc aminte să fac data viitoare :)]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu