Speechless.

Astăzi mi s-a întâmplat un lucru extraordinar, care m-a adus, aşa cum o face de fiecare dată, în al nouălea cer, şi aş pune pariu şi că te face de 100000000 de ori mai "high" decât orice drog: Richard Clayderman - Ballade pour Adeline. De fiecare dată când ascult melodia asta, şi când îl văd pe Clayderman cântând-o la pian (precum aici), mă simt atât de împlinită, inspirată, şi încrezătoare, şi nimeni şi nimic nu mi-ar putea spulbera plăcerea imensă şi sentimentul înălţător pe care îl experimentez atunci când ascult piesa.
Bănuiesc că nu multă lume de pe aici ştie că am cântat la orgă aproape 7 ani, de când eram mic copil, şi acum îmi pare foarte rău că timpul m-a îndepărtat de instrument, dar de astăzi, noua mea dorinţă este să învăţ să cânt şi eu melodia asta, să pot să simt ce simte şi Clayderman atunci când atinge fiecare clapă. O să fie greu, pentru că, din câte se vede, piesa e destul de grea, cel puţin pentru mine, dat fiind că nu mai cânt aşa de des ca înainte, şi pentru că, din păcate, nu am decât o orgă care are, cred, jumătate din clapele pe care le are un pian adevărat. Cu toate astea, n-o să mă plâng, şi o să îmi pun ambiţia, talentul, şi degetele mele lungi de pianistă (singura parte a corpului meu de care mă simt într-adevăr mândră) la lucru, ca să pot să mă laud în curând că am ajuns la apogeu, fiind în stare să cânt aşa minunăţie! :x

Sursă poză