My best friend's girl - Dorothy Koomson

A treia carte pe care am citit-o în vacanţa mea de 3 săptămâni a fost My best friend's girl, a doua carte citită în engleză (dar pe prima am citit-o pe net, aşa că nu se pune ;;) ), şi, cu toate că acţiunea nu a fost foarte intensă, a fost o carte foarte plăcută, şi destul de tristă.
Adele şi Kamryn fuseseră cele mai bune prietene încă din facultate, însă au întrerupt orice legătură după ce Kamryn a aflat că tatăl lui Tegan, fetiţa lui Adele, era logodnicul ei.
După 2 sau 3 ani, de ziua sa, Kamryn primeşte o scrisoare de la Adele, care îi transmite că este pe moarte şi că vrea s-o mai vadă pentru ultima oară. Călcându-şi pe inimă, Kamryn acceptă această revedere, de dragul vremurilor vechi, şi află că Adele are leucemie într-un stadiu avansat, cu foarte puţin timp de trăit. Vechea prietenă, pe patul de moarte, îi cere lui Kamryn ceea ce aceasta nu şi-ar fi imaginat niciodată: să aibă grijă de Tegan.
Neavând altă soluţie, ea acceptă, şi astfel, viaţa sa se schimbă radical, pentru că un copil de 5 ani necesită dragoste, îngrijire, timp, tot ceea ce Kamryn nu era dispusă să ofere cât va fi trăit. De asemenea, aceasta învaţă cum să iubească din nou, cum să ierte, şi cum să treacă peste moartea unei persoane dragi.

E o carte foarte frumoasă, şi o recomand tuturor.
[M-am interesat pe internet, şi am găsit şi traducerea în română. Se numeşte "Fetiţa prietenei mele", aparţine editurii Polirom, şi poate fi cumpărată de pe Librărie.net cu doar 23 lei!!]

Visătoarele - Alexandra Ares

Cât am fost plecată, am citit şi cartea asta, a treia pe care am cumpărat-o de la Bookfest, acum vreo 2 luni. Nu pot să spun că mi-a plăcut în mod special, pentru că a fost foarte plictisitoare, iar acţiunea deloc intensă.
Kitty Roman, născută în Bucureşti, şi fostă actriţă, se află în New York de 7 ani, lucrează ca jurnalist la rubrica de decese (job pe care îl urăşte), şi nu şi-a găsit până la vârsta de 32 de ani dragostea adevărată. Când realizează că visul american este doar o iluzie, se hotărăşte să vină înapoi în România, însă pe ultima sută de metri o prietenă de-a sa o invită la Los Angeles, la o expoziţie de artă. Ajunsă în L.A., trece prin diverse peripeţii (cele două ajung să doarmă în rulotă, sunt jefuite de taximetrişti falşi...), iar Kitty îşi găseşte şi sufletul pereche, întruchipat de un bărbat de 50 de ani :)).
Nu mai spun decât că sfârşitul te lasă cu un gust amărui, şi că n-o recomand decât amatorilor de acest gen.

Romanul adolescentului miop - Mircea Eliade

Am avut de mult timp în plan să citesc cartea asta, şi atunci când am făcut-o, am rămas cam dezamăgită, iar singurele motive pentru care mi-am risipit o lună pentru ca să o termin a fost respectul faţă de scriitor şi faptul că s-ar putea să am nevoie de roman la şcoală (ca să nu fiu complet pe dinafară).
Mai exact, este vorba de Mircea Eliade licean, un băiat solitar, mediocru, care stă toată ziua cu nasul în cărţi şi se chinuie de când se ştie să nu rămână corigent la mate. Nu are parte de iubire, deşi ar vrea (sau nu vrea, nici el nu ştie), şi se hotărăşte să scrie un roman, în care să se adreseze profesorilor care îl neîndreptăţesc, cu speranţa că astfel ar avea note mai mari şi ar trece la mate.
Singurul lucru care mi s-a părut interesant a fost faptul că Eliade, după ce se gândeşte, şi scrie în jurnalul său cum va arăta romanul, sau ce personaje va contura, îşi dă seama că de fapt, romanul trebuie să fie chiar jurnalul, pentru că acolo sunt descrise cel mai bine (şi de acolo provin) întâmplările, sentimentele şi personajele pe care vrea să le pună în roman (sper că aţi înţeles ideea, mi se pare destul de greu să descriu exact).

E o carte bună, după cum spun toţi criticii şi ceilalţi bloggeri de la care am mai citit, însă am descoperit că literatura românească nu prea e de mine, motiv pentru care mă axez pe romane moderne, cu acţiune propriu-zisă, nu doar învălmăşaguri de descriere, pe care nu le suport.

I'm back :]

După o pauză de o lună, m-am întors pe blog, aşa cum v-am promis. Am fost plecată în străinătate la nişte rude, şi aş fi stat mai mult, dar a apărut o problemă, aşa că am fost nevoită să vin înapoi la jumătatea lui iulie.
Am petrecut un timp foarte frumos acolo, am stat undeva lângă Marea Mediterană, şi am avut, bineînţeles, multe ocazii să mă bălăcesc, lucru care m-a încântat până peste cap. :)
Acum sunt din nou aici, o să urmeze trei recenzii (ale cărţilor pe care le-am citit în timpul ăsta), şi vreau să vă mai spun că, datorită hazardului, am văzut acolo câteva episoade din Anatomia lui Grey, şi de când am venit acasă, stau ore întregi pe VPlay, uitându-mă la câte o jumătate de sezon pe zi. E pur şi simplu prea frumos serialul ca să stau departe de el :x!