Oricate planuri as avea pentru viitor, nu voi uita niciodata ceea ce a trecut: copilaria.
N-o sa uit niciodata cea mai frumoasa perioada a vietii mele, atunci cand nu trebuia sa ma ingrijorez pentru nimic, pentru ca parintii faceau totul pentru mine. Nu trebuia sa imi pese asa de mult de note, aveam o invatatoare careia ii placea sa creada in mine si sa imi dea calificative incurajatoare ca sa merg mai departe cu avant. Puteam sa fiu o printesa fara ca lumea sa ma numeasca 'pitipoanca'. Puteam sa fac orice nebunie, eram mica si nu stiam ce e rau si ce e bine.
Acum totul a trecut, n-au mai ramas decat amintiri, poze, poze in care deschid vesela cadouri, ma bucur de noi jucarii, incerc cat mai multe rochite. Poze in care imi las capul pe umarul mamei si rad. Rad cu gura pana la urechi. Si ma simt oarecum bine. Chiar daca a trecut, mereu voi sti ca am avut o copilarie minunata. Iar daca timpul s-ar da inapoi, n-as schimba nimic. Poate doar as prelungi perioada aceea minunata.. de as putea.
Dar nu se poate. Iar viata merge inainte. Inainteaza, aducand tot mai multe greutati, responsabilitati, griji...dar ma consolez cu faptul ca am trait bine cand am putut s-o fac, si cine stie?! Poate viata o sa rezerve si in continuare ceva mai bun...
miercuri, 21 aprilie 2010
duminică, 18 aprilie 2010
De adaugat pe lista "Locuri de vazut intr-o viata"
In urma cu cativa ani, am fost intr-o calatorie cu masina in Europa, ce a durat aproape 2 saptamani. In timpul asta insa, am vazut o multime de locuri si mi-a fost de ajuns pentru a-mi face o parere despre anumite tari. Au fost tari care m-au impresionat prin arhitectura lor, prin peisajele lor naturale, tari care m-au impresionat prin multitudinea de obiective turistice, dar si tari care m-au impresionat prin toate aspectele de mai sus.
Dintre toate locurile in care am fost as putea spune ca cel mai mult mi-a placut Franta. De cand eram mica imi placea sa aud despre Franta, simplul cuvant imi este corelat in minte cu ceva frumos, deosebit. Limba lor este de asemenea fantastica. Dar cand am fost acolo, m-am simtit de 100 ori mai bine decat atunci cand ma simt cand vorbesc despre Franta. N-o sa vorbesc despre fiecare oras sau localitate in care am fost, deoarece mi-ar lua prea mult. O sa descriu insa Parisul.
Orasul acesta fantastic despre care stie intreg mapamondul m-a incantat in toate aspectele lui. Daca ajungi in Paris, nu poti sa te plictisesti. Nu poti sa spui ca nu mai ai ce vizita sau ca nu gasesti peisaje de admirat. De asemenea, arhitectura e unul dintre asii Parisului. Totul este frumos in Orasul luminilor. Daca ajungeti acolo, nu ezitati sa vedeti Turnul Eiffel sau Muzeul Louvre, nu ezitati sa faceti o plimbare pe Champs Elysee, nu ezitati nici sa treceti pe sub Arcul de Triumf.. Si sa nu uit.. Nu scapati din vedere nici faimoasa plimbare cu barca pe Sena.. veti regreta mai tarziu. Pentru ca avem o singura viata [asta daca nu credeti in reincarnare]. Si avem zile, ore, minute, clipe pentru a o trai. Si este pacat sa nu profitam de ceea ce avem.
Trecand de Paris si Franta, ajungem si in Monaco. Bogatia de peisaje m-a impresionat. Marea Mediterana, vazuta din Monte Carlo, este extraordinara. Plaja cu nisipul fin, imensul port si faleza plina de turisti care fotografiaza si restaurante care isi asteapta clientii la o pizza sau la o inghetata nu sunt lucruri pe care sa nu vrei sa le vezi. Si nu uit nici casino-urile, magazinele de lux cu ispititoarele lor vitrine sau imensele parcuri unde poti sa te plimbi o zi intreaga fara sa spui ca te-ai plictisit. Pe scurt, Monaco este o tara in care oamenii bogati sunt in elementul lor. Dar chiar daca esti un simplu calator pe pamantul asta, fara avere, fara bogatii, nu trebuie sa renunti la a vedea Monaco doar pentru ca nu esti bogat. Va spun, merita.
Ce mai m-a impresionat a fost Venetia, cunoscuta localitate italiana, unde in loc de strazi ai ape. Oraselul este impartit in doua, iar ca sa treci dintr-o parte in cealalta ai neaparata nevoie de..o barca.
Ce sa mai, scriind aici mi-am dat seama ca, daca as sta sa ma gandesc mai bine, toata calatoria mi-a placut. In fiecare tara gasesti ceva frumos si care sa-ti atraga privirile. De la oraselele elvetiene si muntii Andorei pana la Milano si Marea Mediteranei, din Germania si Franta pana la Italia si Spania, totul merita sa fie vizitat.
Asadar, daca aveti ocazia, nu ratati o vizita in Europa. N-aveti cum sa va plictisiti. O sa vedeti imediat ca fiecare tara a Europei isi merita locul pe lista locurilor de vazut intr-o viata.
XOXO
P.S. Poza atasata este din Monte Carlo. Dati clic daca vreti sa o vedeti in format mai mare.
vineri, 16 aprilie 2010
Wazzuup?:)
Iar s-a terminat saptamana...si nu-mi place sa constat ca n-am mai scris de vreo saptamana pe blog, dar..nu prea m-am mai confruntat cu situatii extraordinare. In fine, o exceptie ar putea fi faptul ca am ajutat la crearea unei piramide din deseuri alimentare, colaborand cu doua frantuzoaice foooartee dragute, dar o sa-mi iau o postare special pentru asta atunci cand o sa primesc si cateva poze ca sa le postez aici.
In rest, o saptamana monotona. Am inceput sa ma uit de ceva timp la Gossip Girl, si imi place chiar foarte mult. Sunt deja pe la sezonul 2, si mi se pare super. Te tine tot timpul curios, iar intrigile chiar sunt interesante. Am reusit sa vad vreo 35 de episoade in cateva zile, iar cand se intampla asta..inseamna ca chiar imi place [scz de cacofonie:)))].
In afara de asta, scoala si statul degeaba nu prea ies din tipare ca fiind 'situatii extraordinare'.
Mai vorbim.
In rest, o saptamana monotona. Am inceput sa ma uit de ceva timp la Gossip Girl, si imi place chiar foarte mult. Sunt deja pe la sezonul 2, si mi se pare super. Te tine tot timpul curios, iar intrigile chiar sunt interesante. Am reusit sa vad vreo 35 de episoade in cateva zile, iar cand se intampla asta..inseamna ca chiar imi place [scz de cacofonie:)))].
In afara de asta, scoala si statul degeaba nu prea ies din tipare ca fiind 'situatii extraordinare'.
Mai vorbim.
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Time has no friends...
Cu ocazia sarbatorilor de Pasti, asa cum se obisnuieste, am avut o scurta vacanta, de o saptamana. Iata insa ca a venit ultima zi de vacanta, si cu oarecare dezamagire spun ca nu stiu cand si cum a trecut o saptamana. Ocupata sa frec menta, sa stau la calculator, sa urmaresc fel de fel de filme si seriale, poate sa fac si niste teme, printre picaturi, a trecut pe langa mine o saptamana intreaga in care as fi putut face mult mai multe lucruri. De exemplu, sa invat si eu ceva din tainele bucatariei :)) (mi-o propun cam de cand aveam 5 ani) ...
In fine, trecand peste detaliile astea, am descoperit ca nu stiu cum sa-mi organizez timpul. Am facut nu stiu cate tabele in care sa-mi planuiesc ce vreau sa fac si ce nu vreau sa fac intr-o zi, dar... cine s-a mai uitat pe tabele?!
Chiar acum, pierd cateva minute bune din viata scriind aici, cand as putea sa invat la biologie. Este ceva acolo in mine care imi spune ca trebuie sa invat, dar e mult mai atractiv sa fac asta. Imi place mai mult.
Nici nu stiu ce as mai putea sa scriu. Poate..ca nu sunt o buna organizatoare? Da, stiu, si incerc sa indrept. Asa ca... Sunt sigura ca printre cei ce citesc aceste randuri sunt si persoane care sunt in aceeasi situatie ca si mine. Iar sfatul meu este (si mi-o spun si mie, bineinteles) : Nu lasa timpul sa-ti treaca printre degete! Foloseste-l pentru viitorul tau! S-o fi scurtat ziua cu nu stiu cate secunde, sau microsecunde, dar tot ai destul timp ca sa faci ceva folositor intr-o zi!
Va pup.
marți, 6 aprilie 2010
Books..boring?!
Am primit o carte de la o prietena, pe care a scris un citat care mi-a placut foarte mult. Si suna asa: "Orice carte citita este o bogatie a vietii. Fii si tu bogata!"
Daca vom considera ca aceea este definitia bogatiei, atunci as putea spune ca suntem din ce in ce mai saraci. Mai nou, internetul, lumea virtuala, tin loc cartilor. Rare sunt persoanele care, daca au in fata o carte buna sau un calculator, aleg cartea. Pentru ca ne-am emancipat. Si atunci cand vedem o carte veche de la bunica si o comparam cu cel mai nou model de Windows, e destul de logic ce constatam: ne plac vremurile noastre, nu vremurile "antice si de demult". Dar nu este asa.
Atunci cand citesti, intri intr-o cu totul alta lume. Te desprinzi de realitate, si savurezi cuvant cu cuvant cartea. Iar cand te trezesti ca au mai ramas 5 pagini de citit, te intrebi cand si cum ai ajuns asa de departe. Dar...cati dintre noi am auzit de astfel de senzatii? Nu multi, spun sigur. Pentru ca mai nou, este mai interesant sa experimentezi noi programe, noi jocuri si altele. Daca-ti spun ca e mult mai interesanta nu stiu ce carte decat nu stiu ce joc, o sa-mi spui probabil ca aiurez. Iar cand ai de facut un rezumat pentru la scoala, intri repede pe Wikipedia, pe Scribd sau pe referat.ro si ai gasit ce ai nevoie.
Dar concluzia la care vreau sa ajung este urmatoarea: oricat ne-am moderniza, nimic nu va putea inlocui o CARTE, si totodata, placerea de a citi.
Parerea mea.
joi, 1 aprilie 2010
Avatar
Chiar daca "Avatar" n-a luat Oscarurile, mie tot mi se pare un film extraordinar. Ideea de "Pandora" m-a fascinat de la inceput si m-a tinut cu sufletul la gura pana la sfarsit. Fostul puscas marin, Jake Sully, pus in scaun cu rotile, ii ia locul fratelui sau, om de stiinta, acum mort, pentru a studia terenurile din Pandora, o "luna" asemanatoare cu cea a Pamantului. Intentia oamenilor de stiinta este de a distruge planeta pentru a sustrage importante minereuri. Pentru a putea insa sa patrunda acolo, au nevoie de anumite "trupuri" cu care sa poate supravietui conditiilor de viata de pe planeta. Astfel sunt create avatarele. Jake are rolul de a se integra in lumea acestor bastinasi, numiti Na'vi, de a le invata obiceiurile, cu alte cuvinte, de a deveni unul de-al lor. Jake trebuie insa "sa slujeasca la doi stapani" : pe de o parte Jake trebuie sa castige increderea bastinasilor integrandu-se , iar pe cealalta parte, trebuie sa afle secretele si obiceiurile bastinasilor pentru ca soldatilor sa le vina mai usor sa cucereasca planeta. Suna la fel de greu cum si este. Jake se ataseaza de Neytiri, fata conducatorului clanului Na'Vi, si de aici rezulta multe complicatii pentru Jake si nu numai.
Poate ca multi l-ati vazut si stiti despre ce vorbesc, dar daca nu l-ati vazut, merita sa incercati. Si nu-i luati in considerare pe cei care spun ca Avatar creeaza depresii, pentru ca nu este adevarat. Ce-i drept, este un film trist, care ne arata ca nu trebuie sa distrugem natura, cel mai frumos dar de la Dumnezeu, pentru bani si avere, dar mi se pare aiurea-n tramvai sa spui ca cineva a intrat in depresie, sau, si mai rau, s-a sinucis, din cauza ca a vazut Avatar.
In fine, fiecare cu parerile lui. Si eu mi-am spus parerea. Iar daca v-ati decis sa il urmariti, enjoy it!
P.S. Melodiile de pe coloana sonora merita toate ascultate macar odata. ;x
Abonați-vă la:
Postări (Atom)